Nu este un scenariu de film, ci realitatea dură pentru cei 11.000 de locuitori din Tuvalu. Astăzi, pentru mii dintre ei, cronometrul a ajuns la zero într-o loterie existențială unde marele premiu nu este o avere, ci un nou început. Este șansa de a lăsa totul în urmă, înainte ca pământul de sub picioarele lor să fie înghițit de ocean.
Peste o treime din populația acestei mici națiuni insulare din Pacific a aplicat pentru o viză unică, o cale de scăpare spre Australia, departe de apele care le revendică pământul. Înscrierile se încheie azi. Este un exod tăcut, planificat, prima migrație a unei întregi națiuni din cauza schimbărilor climatice.
O sentință scrisă de ocean pentru Tuvalu
Tuvalu este o colecție de nouă atoli joși, insule în formă de inel, a căror altitudine medie este de doar doi metri deasupra nivelului mării. Cel mai înalt punct abia atinge 4,5 metri. Pentru locuitorii săi, creșterea nivelului mării nu este o dezbatere politică, ci o certitudine matematică.
Un studiu recent arată că nivelul mării în jurul insulelor este deja cu 15 centimetri mai ridicat decât acum 30 de ani. Proiecția experților este cutremurătoare: „până în 2050, o mare parte din teritoriul țării și infrastructura critică se vor afla sub nivelul mareei înalte.”
Amenințarea este dublă. Pe lângă inundații, apa sărată a oceanului se infiltrează în pământ, otrăvind rezervele de apă dulce și solul. Bateteba Aselu, un doctorand din Tuvalu care studiază criza climatică la Universitatea din Melbourne, descrie o realitate deja prezentă: localnicii sunt nevoiți să-și cultive plantele în recipiente ridicate de la sol, pentru a le proteja de salinitate.
Loteria pentru o nouă viață
Confruntate cu inevitabilul, guvernele din Tuvalu și Australia au semnat un acord istoric: Tratatul de Uniune Falepili. Acesta nu este un simplu program de vize; este recunoașterea oficială că o națiune are nevoie de o „cale de mobilitate cu demnitate”.
Începând din 2025, un sistem de loterie va acorda 280 de vize pe an. Câștigătorii vor avea dreptul să trăiască, să muncească și să studieze în Australia, cu acces la aceleași servicii ca un cetățean australian. Conform Nikkei Asia, până pe 11 iulie, 5.157 de persoane – aproape jumătate din populație – își puseseră speranța în acest bilet de loterie.
„Este un precedent, o premieră mondială în care o cale de migrație este legată în mod explicit de schimbările climatice și de creșterea nivelului mării,” explică Wesley Morgan, cercetător la Universitatea din New South Wales.
Prețul supraviețuirii
Soluția, deși necesară, vine cu un cost imens. Conform Reuters, limita de 280 de persoane pe an este menită să prevină un „exod de creiere” care ar prăbuși economia fragilă a Tuvalu. Însă matematica este necruțătoare.
Jane McAdam, profesor de drept, calculează că, dacă ritmul se menține, în 10 ani, aproape 40% din populația Tuvalu ar putea fi plecată. Este o hemoragie lentă de oameni, cultură și identitate. Oamenii nu sunt obligați să plece și se pot întoarce, dar întrebarea care plutește în aer este: pentru cât timp vor mai avea unde să se întoarcă?
Astăzi, în timp ce oficialii procesează ultimele aplicații, lumea privește. Tuvalu nu este doar o victimă a schimbărilor climatice; este un mesager al unui viitor care ne-ar putea aștepta pe toți. O națiune întreagă se pregătește să devină o amintire, lăsând în urmă recife de corali și o lecție dureroasă despre prețul inacțiunii noastre.
