Considerată una dintre cele mai valoroase epave din istorie, nava care odihnește pe fundul Mării Caraibelor încă din 1708 începe, în sfârșit, să își dezvăluie secretele.
Primele comori tangibile ies acum la suprafață, la mai bine de 300 de ani după ce s-au scufundat împreună cu legendarul galion San José, în largul coastelor Columbiei. Artefactele incredibil de bine conservate care au fost recuperate recent – printre care un tun, o ceașcă de porțelan și trei monede – reprezintă doar vârful aisbergului din bogățiile vaste ale navei.
Galionul este adesea supranumit „Sfântul Graal al epavelor” dintr-un motiv întemeiat: s-a scufundat având la bord o încărcătură uriașă de 200 de tone de aur, argint și pietre prețioase. Valoarea estimată a acestei încărcături era, în anul 2018, de aproximativ 18 miliarde de dolari. Această operațiune complexă face parte dintr-un proiect în curs de desfășurare al guvernului columbian, dedicat investigării epavei și salvării artefactelor prețioase.
Recuperarea acestor obiecte „deschide posibilitatea ca cetățenii să se apropie, prin mărturii materiale, de istoria galionului San José”, a explicat Alhena Caicedo Fernández, directorul Institutului Columbian de Antropologie și Istorie (ICANH), într-o declarație oficială.
Sfântul Graal al epavelor: o istorie violentă și o descoperire controversată
San José era un galion spaniol impresionant, echipat cu 62 de tunuri. În luna iunie a anului 1708, acesta conducea o flotă de 18 nave din America de Sud către Europa, moment în care a fost interceptat și atacat de navele de război britanice. Galionul s-a scufundat în timpul bătăliei care a urmat, luând cu el viețile a 600 de membri ai echipajului și pasageri. Deși cercetătorii încă dezbat dacă nava a explodat sau nu înainte de a se scufunda, soarta tragică a echipajului este certă.
Cercetătorii au reușit să localizeze epava abia în anul 2015, la sud de Cartagena, la o adâncime de aproximativ 600 de metri. Așa cum era de așteptat în cazul unei asemenea descoperiri, localizarea sa a declanșat o dispută internațională complexă. O serie de părți – inclusiv guvernul columbian, Spania, o companie americană și națiunea indigenă boliviană Qhara Qhara – au revendicat proprietatea asupra navei și a încărcăturii sale valoroase.
Totuși, guvernul columbian a decretat că toate epavele aflate în apele sale teritoriale aparțin țării. De atunci, autoritățile au demarat procesul de cercetare și, ulterior, de recuperare a epavei și a conținutului acesteia.
Știința din spatele recuperării
În anii care au urmat descoperirii, cercetătorii au explorat situl folosind vehicule operate de la distanță (ROV), capturând imagini spectaculoase cu monede, tunuri, cești de porțelan și lingouri de aur. Ultimele descoperiri fac parte din a doua etapă a proiectului, care are ca obiectiv principal începerea recuperării fizice și conservării artefactelor, potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii din Columbia.
Inventarul obiectelor recuperate recent de la locul naufragiului este fascinant:
- Un tun de bronz, alături de fragmente de frânghie, lemn și metal asociate acestuia;
- Trei monede din bronz și aur;
- Două cești de porțelan complete și mai multe fragmente ceramice.
Procesul de extracție a implicat utilizarea unor echipamente robotizate avansate, obiectele fiind transportate rapid la bordul unei nave pentru proceduri imediate de conservare. Institutul Columbian de Antropologie și Istorie a detaliat măsurile stricte luate pentru a preveni degradarea bruscă la contactul cu aerul: tunul a fost plasat într-un container frigorific, în timp ce monedele au fost depozitate în apă sărată pentru a preveni deteriorarea.
Oamenii de știință vor continua să lucreze intens pentru conservarea acestor artefacte, a confirmat Ministerul Culturii. Planul pe termen lung al guvernului este de a expune aceste comori, alături de alte obiecte ce vor fi recuperate din epavă, într-un muzeu dedicat, oferind publicului o fereastră directă către trecut.
