Regina Sophia Magdalena, protagonista unui scandal cu implicaţii intime la curtea regală a Suediei

Regina Sophia Magdalena s-a născut în data de 3 iulie 1746, la Palatul Christiansborg, aparţinând Casei de Oldenburg, familia regală a Danemarcei-Norvegia, fiind primul copil al regelui Frederick al V-lea al Danemarcei și Norvegiei și al reginei Louise a Marii Britanii.

Pe când avea doar 5 ani, Sophia a fost logodită cu moștenitorul tronului Suediei, viitorul rege Gustav al III-lea, ca parte a unei încercări de a îmbunătăți relațiile tradițional tensionate dintre cele două tărâmuri scandinave.

Această căsătorie, însă, a fost pusă la punct de Parlament, şi nu de Casa Regală suedeză. Regina Louisa Ulrika, mama lui Gustav, nu a fost deloc încântată de această alianță, preferând-o pe nepoata sa, Philippine de Brandenburg-Schwedt, ca soție pentru fiul ei.

Pe 1 octombrie 1766, Sophia s-a căsătorit prin procură cu Gustav la Palatul Christiansborg din Copenhaga, iar nunta oficială a avut loc în Stockholm, în data de 4 noiembrie a aceluiași an.^[sursa]

Regina Sophia Magdalena încoronată, dar nefericită

Sophia Magdalena a fost primită la curtea suedeză cu amabilitate, însă doar de către rege, căci relația cu soacra ei, regina Louisa Ulrika, a fost marcată de ostilitate, iar soțul ei a ajuns să o ignore. Deși Sophia era foarte frumoasă, bine educată și venise cu o zestre considerabilă, firea ei rezervată a fost percepută ca rece și arogantă. Regina Louisa Ulrika a exacerbat această distanță dintre cei doi, în ciuda calităților nurorii sale.

În anul 1771, după moartea lui Adolf Frederick, prințul Gustav a devenit regele Suediei, iar în anul următor, Sophia Magdalena a fost încoronată ca regină.

Deși suverana era serioasă și foarte timidă, nu a reușit să se apropie de soțul ei, detestând stilul de viață al anturajului său. Preferând liniștea reședinței sale de la Palatul Ulriksdal, Sophia și-a găsit confortul în prietenia cu Maria Aurora Uggla Ehrengranat și baronesa Virginia Charlotta Duwall Manderström, care i-au rămas domnișoare de onoare și după ce s-au căsătorit, un lucru neobișnuit.

Scandalurile cu iz sexual de la curtea regală suedeză

Regina Sophia Magdalena a Suediei obișnuia să cineze singură și se ținea departe de politică. Totuși, a avut un rol diplomatic în timpul războiului din 1788, când a fost însărcinată să inițieze negocierile de pace cu Danemarca. În acest context, ea l-a convocat pe ambasadorul danez, discutând cu el și înmânându-i o scrisoare destinată autorităților daneze.

Regina Sophia Magdalena a devenit cunoscută în întreaga Europă din cauza scandalurilor legate de căsnicia sa și de legitimitatea fiului ei. Relația ei cu Gustav al III-lea nu fusese consumată până în anul 1775, la nouă ani după nuntă, ceea ce a alimentat zvonurile că regele era homosexual sau că avea o sexualitate subdezvoltată. Diverse documente sugerează că regele era bisexual, iar relația ambiguă dintre Gustav și soția sa a fost amplificată de regina-mamă, care se temea de pierderea influenței asupra fiului ei.

În 1774, regele Gustav al III-lea al Suediei a organizat căsătoria fratelui său, viitorul Carol al XIII-lea, cu Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp, în speranța de a asigura un moștenitor pentru tron, având în vedere lipsa de copii în propria sa căsnicie. Cu toate acestea, ducesa a suferit mai multe sarcini false și avorturi spontane, forțându-l pe Gustav să ia măsuri pentru consumarea propriului mariaj.

Scandalul devine mai persistent: un instructor pentru viaţa intimă

În anul 1778, regina Sophia Magdalena a dat naștere lui Gustav Adolf, moștenitorul tronului suedez, iar în anul 1782 a născut un al doilea fiu, Charles Gustav, care a trăit doar un an. În anumite cercuri, s-a speculat că adevăratul tată al primului fiu al regelui ar fi fost contele Frederick Munck

Realitatea era însă mai complexă. Conform unor scrisori ale celor implicați, Munck a avut rolul de instructor sexual pentru suverani. Se pare că atât regele, cât și regina erau virgini, iar contele a fost chemat să îi învețe cum să își consume căsătoria. Contele Munck, cunoscut pentru aventurile sale amoroase, era îndrăgostit de Anna Sofia Ramström, o domnișoară de onoare a reginei, și cei doi se aflau într-o cameră alăturată, pregătiți să intervină dacă era necesar.

Deși unii au presupus că Munck a întreţinut relaţii intime cu regina pentru a-i demonstra regelui procedura, nu există dovezi clare că acesta ar fi fost tatăl prințului. Zvonurile au căpătat amploare în momentul în care regina i-a oferit contelui Munck un ceas cu portretul ei, un inel cu diamante și o pensie pe viață, dar acestea rămân doar speculații.

Bârfe, zvonuri şi acuzaţii grave din partea reginei-mamă

Cercul din jurul viitorului Carol al XIII-lea al Suediei, fratele suveranului, dornic de a urca pe tron, a alimentat zvonurile care s-au răspândit rapid în întreaga societate.

Regina-mamă, Louisa Ulrika a Prusiei, a susținut că fiul Sophiei era nelegitim și a acuzat-o că ar fi prea frigidă pentru a avea un soț sau un amant. Ea a răspândit știrea că regele și regina ar fi divorțat în secret și că Sophia s-ar fi măritat cu Frederick Munck.

Cuplul regal a fost șocat de acuzațiile reginei-mamă, iar Sophia a jurat că nu va mai vorbi niciodată cu soacra ei și s-a ținut de cuvânt. Ofensat, Gustav al III-lea a aranjat ca mama sa să-și ceară scuze public pentru aceste acuzații.

În anul 1787, regina Sophia Magdalena a depus într-un cont suma de 50.000 de coroane pentru Munck, gest văzut ca un „cadou de rămas bun”, alimentând în continuare bârfele.

Ultimii ani şi moartea reginei Sophia

Văduvă din anul 1792, după ce soțul ei a fost asasinat, Sophia s-a retras din viața publică și și-a dedicat timpul acțiunilor de caritate. Regina a fost profund afectată de moartea soțului ei, dar a provocat un scandal refuzând să se îmbrace în doliu.

Regele fusese împușcat la miezul nopții de 16 martie 1792, după ce participase la un bal mascat organizat la Opera Regală din Stockholm. Rana i s-a infectat, iar el a murit câteva zile mai târziu.

În anul 1797, regina, axându-se mai mult pe rolul de mamă, a insistat să se evite strictul protocol al curții regale suedeze pentru a face ca nora sa, Frederica de Baden, să se simtă binevenită în noua țară, rememorându-și perioada când ea însăși fusese mireasă. Eticheta cerea ca, în calitate de regină-mamă, să nu-și întâmpine nora pe scările palatului regal alături de restul familiei regale, ci să o aștepte în propriul salon, însă ea a refuzat: „Știu eu însămi cât am suferit, când am ajuns în Suedia, și cât de dureroasă a fost primirea rece care mi-a fost făcută de regina Louisa Ulrika. Cât despre nora mea, am decis să o scutesc de asemenea emoții amare!”

În anul 1809, a fost martoră la abdicarea fiului ei, regele Gustav al IV-lea Adolf al Suediei, care pierduse Finlanda în favoarea Rusiei. Tânărul rege a fost trimis în exil și înlocuit cu unchiul său patern, Carol al XIII-lea. Regina nu şi-a mai văzut fiul niciodată.

Fosta suverană a rămas în Suedia pentru tot restul vieții sale, petrecând ultimii ani pe proprietatea ei și vizitând curtea regală rar.

Regina nu și-a revenit niciodată complet după ce a suferit un atac cerebral în mai 1813. Regina Sophia Magdalena a murit pe 21 august 1813, la vârsta de 67 de ani și a fost înmormântată la Biserica Riddarholmen din Stockholm, alături de soţul său, acesta fiind locul de veci obişnuit al monarhilor suedezi. Viața sa este considerată drept una dintre cele mai tragice și izolate din istoria monarhiei suedeze.^[sursa]