Canalul Panama, una dintre cele mai importante artere comerciale ale lumii, are o sete colosală. Pentru a ridica și coborî navele gigantice între Atlantic și Pacific, acesta consumă o cantitate uluitoare de apă dulce – aproximativ 190 de milioane de litri pentru un singur tranzit. Dar ce se întâmplă când sursa acestei ape este amenințată? Analizăm în continuare cum o cercetare științifică recentă pune în lumină vulnerabilitatea ascunsă a acestui gigant logistic.
Un nou studiu, publicat în revista Geophysical Research Letters, avertizează că schimbările climatice ar putea pune în pericol funcționarea acestei minuni inginerești. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse drastic, secetele care odinioară erau rare ar putea deveni o normalitate până la sfârșitul secolului.
O sete gigantică de apă dulce: ar putea celebrul Canal Panama să sece
Inima sistemului este Lacul Gatún, un rezervor artificial imens. Pentru a traversa istmul, navele sunt ridicate 26 de metri deasupra nivelului mării printr-o serie de trei ecluze, navighează pe Lacul Gatún, apoi sunt coborâte înapoi la nivelul oceanului printr-o altă serie de trei ecluze.
Pe măsură ce o navă este ridicată, apa din lac umple camera ecluzei, dar când nava coboară spre nivelul mării, o mare parte din această apă prețioasă se pierde – un singur tranzit complet prin cele șase ecluze consumând aproximativ 190 de milioane de litri. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, administratorul Autorității Canalului Panama (ACP) a declarat că operațiunile zilnice consumă de două ori și jumătate mai multă apă decât întregul oraș New York.
Mai mult, Lacul Gatún nu servește doar comerțului global. Acesta este și principala sursă de apă potabilă pentru aproximativ 55% din populația statului Panama, inclusiv pentru zona metropolitană a capitalei.
Ce spun modelele climatice?
Cercetătorii de la Universitatea Northeastern au creat modele pentru a proiecta viitorul nivel al apei din Lacul Gatún, bazându-se pe patru scenarii diferite de emisii de carbon. Concluzia lor este clară: cu cât încălzirea globală este mai accentuată, cu atât Panama va primi mai puține precipitații, în special în sezonul umed. În același timp, temperaturile mai ridicate duc la o evaporare mai mare a apei din lac.
În scenariile cu emisii reduse, nivelurile apei rămân relativ stabile. Însă, în traiectoriile cu emisii ridicate, situația devine îngrijorătoare. Probabilitatea de a atinge niveluri extrem de scăzute, similare cu cele din timpul secetei record din 2016, se dublează până la sfârșitul secolului, crescând de la 2,5% la 5% în fiecare an. Deja, secetele din 2016 și de la finalul lui 2023 au forțat autoritățile să impună restricții navelor.
„Principalul factor care determină reducerea precipitațiilor este creșterea temperaturilor în Oceanul Pacific”, a explicat autorul principal al studiului, Samuel Muñoz.
O viziune plină de incertitudini
Cu toate acestea, nu toți experții sunt convinși. Steve Paton, director la Institutul Smithsonian de Cercetări Tropicale din Panama, care monitorizează vremea locală de aproape 30 de ani, a îndemnat la prudență. Acesta susține că variabilitatea climatică naturală a regiunii face dificilă izolarea clară a efectelor schimbărilor climatice.
Paton a subliniat, de asemenea, că modelul nu ia în calcul măsurile active de management luate de ACP. În timpul secetei recente, autoritatea a limitat numărul de tranzite zilnice și a transferat o parte din mărfuri pe calea ferată pentru a conserva apa.
Autorii studiului recunosc limitele modelului lor, menționând că nu au putut include explicit aceste decizii de management din cauza lipsei de date publice. Ei susțin însă că datele istorice folosite pentru calibrarea modelului reflectă implicit practicile de management din trecut.
Concluzii: o problemă globală cu impact local
În final, viitorul Canalului Panama nu este doar o statistică hidrologică, ci o oglindă a tensiunii dintre progresul uman și limitele planetare. Dezbaterea dintre experți, care pun în balanță modelele climatice și realitatea imprevizibilă de pe teren, subliniază o certitudine: adaptarea este inevitabilă. Fie că vorbim de restricții de trafic ce afectează lanțurile globale de aprovizionare sau de investiții de miliarde de dolari în noi rezervoare, costurile inacțiunii climatice se traduc direct în decizii economice și strategice care vor influența comerțul mondial pentru decenii de acum încolo.
În fața acestor provocări, Panama nu stă pe loc. ACP plănuiește construirea unui al treilea lac artificial, un proiect estimat la 1,5 miliarde de dolari, care ar urma să extindă rezervorul de apă și să asigure viitorul canalului și al populației.
