Roma antică și China antică: au ales să se ignore reciproc?

Roma antică și China antică erau superputeri mondiale în antichitate, coexistând în perioade prospere pentru ambele imperii. Cele două imperii au folosit timp de secole celebrul Drum al Mătăsii, făcând schimb de bunuri valoroase, dar, în mare parte, s-au ignorat reciproc.

Timp de secole, imperiile Romei și Chinei au stăpânit peste jumătate din populația lumii antice. Ambele state aveau guverne sofisticate, comandau armate numeroase și bine disciplinate și dețineau vaste întinderi de teren sub controlul lor. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că bogăția enormă și cererile populației în creștere au dus la stabilirea unei rute comerciale transcontinentale profitabile: Drumul Mătăsii.

Timp de sute de ani, această rețea comercială complexă, formată din rute terestre și maritime, a permis un schimb de bunuri fără precedent între cele două tărâmuri. Printre bunurile schimbate se număra, evident, mătasea chinezească, care era foarte prețuită de elitele romane, inclusiv de familia imperială.

Cu toate acestea, cele două imperii au rămas doar vag conștiente de existența celuilalt, cu doar câteva încercări de a stabili un contact direct. Distanțele mari, teritoriul neospitalier și, cel mai important, un stat puternic și ostil chiar în mijlocul Drumului Mătăsii, au împiedicat cele două imperii să stabilească o relație de comunicare reușită, care ar fi schimbat radical direcția istoriei mondiale.^[sursa]

Roma antică și China antică: stindardele mortale care au condus Roma către Drumul Mătăsii

La începutul verii anului 53 î.Hr., Marcus Licinius Crassus, consul-triumvir al Romei și guvernator al Siriei, a ordonat legiunilor sale să traverseze Eufratul și să intre pe teritoriul parților.

Crassus era cel mai bogat om din Roma, un om de mare influență și putere. Un singur lucru, însă, îi lipsea: un triumf militar. Totuși, Crassus avea să găsească doar umilință și moarte în deșertul Orientului. În bătălia de la Carrhae, arcașii letali ai parților au masacrat legiunile romane. Comandantul lor a căzut în captivitate, pentru a fi apoi ucis. Moartea josnică a lui Crassus avea să arunce Republica Romană într-un război civil sângeros, să dărâme vechea ordine și să inaugureze era imperială.

Cu toate acestea, nebunia lui Crassus le-a oferit romanilor prima imagine a ceva ce avea să transforme profund Roma și societatea sa. Înainte de atacul final, cavaleria grea a parților și-a desfășurat brusc stindardele strălucitoare, stârnind panică în rândurile romanilor. A urmat o derută, un masacru și una dintre cele mai grave înfrângeri din istoria romană.

Potrivit istoricului Florus, stindardele brodate cu aur, viu colorate, care i-au uimit atât de mult pe legionarii epuizați, au fost „primul contact” al Romei cu o țesătură exotică asemănătoare tifonului. A fost un început groaznic, dar mătasea avea să devină în curând cel mai râvnit articol din Imperiul Roman și baza uneia dintre cele mai faimoase rute comerciale din istorie: Drumul Mătăsii. A fost marfa care urma să lege două superputeri antice: Roma și China.

Legăturile de mătase dintre imperii

Cu un secol înainte de dezastrul roman de la Carrhae, un alt imperiu își consolidase puterea în Extremul Orient. După o serie de campanii care au durat un deceniu, în anul 119 î.Hr., dinastia Han a învins în cele din urmă nomazii Xiongnu, călăreții feroce care îi împiedicau expansiunea spre vest.

Secretul succesului Chinei a fost cavaleria sa puternică, care se baza pe caii „cerești” prețuiți, crescuți în regiunea Ferghana (Uzbekistanul de astăzi). Înlăturând amenințarea nomadă, China a preluat controlul asupra coridorului vital Gansu și a rutei transcontinentale care ducea spre vest, spre valea Ferghana, prin trecătorile montane Pamir și Hindu-Kush, și mai departe, spre Persia și coasta Mediteranei. Acesta a fost emblematicul Drum al Mătăsii.

Între timp, Roma se extindea rapid. În urma eliminării ultimelor regate elenistice, Roma deținea controlul asupra Mediteranei de Est și asupra Egiptului (și, implicit, asupra bogățiilor lor imense). Deceniile de război civil se încheiaseră în sfârșit, iar singurul conducător al Imperiului Roman, împăratul Augustus, a asigurat conducerea într-o perioadă de pace și prosperitate fără precedent.

La rândul său, acest lucru a sporit puterea de cumpărare a populației în creștere a Romei. Atât elitele, cât și cetățenii obișnuiți au înnebunit după bunuri exotice. Drumul Mătăsii a fost răspunsul. Pentru a ocoli intermediarii parți din rețeaua terestră a Drumului Mătăsii, împărații romani au încurajat crearea unei rute maritime profitabile către India. Comerțul din Oceanul Indian avea să rămână principala cale de comunicare între Roma și China până la pierderea Egiptului roman la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.

Enigma „poporului mătăsii”

În secolul I d.Hr., mătasea era o marfă atât de căutată în rândul aristocrației romane, încât Senatul a încercat și nu a reușit să interzică bărbaților să o poarte. Moraliștii romani s-au plâns amarnic de natura revelatoare a mătăsurilor fine purtate de femeile romane. Pliniu cel Bătrân dezaproba amploarea și valoarea acestui comerț cu luxuri orientale, acuzându-l că secătuia visteria Romei.

În ciuda creșterii comerțului pe Drumul Mătăsii, distanțele mari, ținuturile neospitaliere și statul ostil aflat chiar în mijlocul rutei, Imperiul Part, reprezentau un obstacol în calea stabilirii unor legături mai strânse. În plus, comerțul era indirect. În schimb, oamenii din Asia Centrală, mai ales sogdienii, precum și parții și negustorii din statele clientelare romane Palmira și Petra, au acționat ca intermediari. Astfel, deși mărfurile călătoreau constant între Roma și China, imperiile erau doar vag conștiente de existența celuilalt.

Cele mai multe cunoștințe ale romanilor despre China proveneau din zvonuri adunate despre aventurile comerciale îndepărtate. Potrivit romanilor, Seres, adică „oamenii mătăsii”, culegeau mătase (sericum) din pădurile unui teritoriu îndepărtat de la cealaltă margine a Asiei. Cu toate acestea, identitatea Seres este neclară. În timp ce istoricul roman Florus descrie o vizită a mai multor misiuni diplomatice, inclusiv a Seres, la curtea împăratului Augustus, nu există o astfel de relatare din partea Chinei. Ar putea fi Seres unul dintre popoarele din Asia Centrală care au acționat ca intermediari, traficând bunuri exotice de-a lungul Drumului Mătăsii?

Expediția eșuată

La mijlocul secolului I d.Hr., sub comanda generalului Ban Chao, forțele Han au invadat regatele Tarim la sud de Ferghana, aducând sub control imperial oazele deșertului Taklamakan, o parte vitală a Drumului Mătăsii.

Mai important, prin preluarea controlului asupra regiunii, armata chineză a ajuns la granița de nord-est a unui vechi inamic roman: Imperiul Part. Până atunci, chinezii erau conștienți de existența Romei, probabil datorită interogării negustorilor care călătoreau pe Drumul Mătăsii.

Potrivit rapoartelor dinastiei Han, Imperiul Roman, cunoscut de chinezi drept „Da Qin” (China Mare), era un stat cu o putere considerabilă. În anul 97 d.Hr., Bao Chan a trimis un ambasador pe nume Gan Ying pentru a afla mai multe despre îndepărtatul tărâm vestic.

Imperiul Part se temea de contactul direct dintre Roma și China și de o posibilă alianță. Îngrijorarea era justificată, deoarece misiunea ambasadei Gan Ying era de a sparge monopolul parților asupra Drumului Mătăsii. Astfel, ambasada chineză a călătorit pe ascuns pe teritoriul parților, ajungând în Golful Persic. De acolo, ar fi fost posibil să urmeze Eufratul spre nord până la granița romană din Siria în câteva săptămâni. Cu toate acestea, rapoartele chineze indicau că Roma se afla la nord-vest de Oceanul Indian, astfel încât Gan Ying a plănuit să navigheze în jurul Arabiei până în Egiptul roman, o călătorie de trei luni. Totuși, trimisul Han nu a ajuns niciodată la curtea împăratului.

Descurajat de poveștile marinarilor locali despre vreme rea și condiții de navigație îngrozitoare până în Egipt și nedorind să plătească mai mult decât s-a convenit inițial, Gan Ying și-a abandonat misiunea. Cu toate acestea, trimisul a adus mai multe detalii despre țările aflate la vest de China, inclusiv mai multe informații despre Imperiul Roman.

Sosirea neașteptată în China

La câțiva ani după eșecul misiunii chineze, în anul 116 d.Hr., împăratul Traian și-a adus legiunile pe malul Golfului Persic. Până în acel moment, însă, chinezii se retrăseseră deja, deoarece controlul lor asupra teritoriilor Tarim fusese slăbit. Într-un an, Traian a murit, iar succesorul său, Hadrian, a retras armata din Mesopotamia, consolidând frontiera Imperiului.

Cu toate acestea, interesul roman pentru Orientul Îndepărtat a continuat, exploratorii romani călătorind spre China folosind Drumul Mătăsii. Potrivit geografului Ptolemeu, la începutul secolului al II-lea, un grup de romani a călătorit spre Seres („Țara Mătăsii”), ajungând în „marele oraș Serica”. Ar putea fi acesta Luoyang, capitala Han? Relatările chinezești raportează, de asemenea, sosirea unor reprezentanți străini căutați de Ban Chao în anul 100 î.Hr. Dacă erau aceiași romani, atunci expediția lui Gan Ying nu a fost în zadar.

Descoperirea în relațiile sino-romane a avut loc la mijlocul secolului al II-lea. De la înființarea rutei comerciale a Oceanului Indian, bariera de netrecut a peninsulei Malay a blocat înaintarea navelor romane mai spre est. În plus, respectarea orarelor de navigație impuse de vânturile sezoniere a limitat explorarea la est de Golful Bengal. nouă Epocă de Aur de-a lungul Drumului Mătăsii, dar aceasta este o altă poveste.

Periplul Mării Eritreei și Geografia lui Ptolemeu, lucrări scrise în secolele I și, respectiv, II, menționează populația din Thinae sau Sinae, care trăia în îndepărtatul „tărâm al mătăsii”, la est de Malay.

În cele din urmă, în timpul domniei lui Marcus Aurelius, în anul 166 d.Hr., o navă romană a reușit să navigheze în jurul peninsulei și să ajungă în portul Cattigara. Acesta era probabil orașul antic Oc Eo din sudul Vietnamului. De acolo, soldații Han i-au escortat pe romani la curtea imperială.

Erau comercianți care acționau în interes propriu sau trimiși oficiali ai împăratului roman? Este greu de spus. Cu toate acestea, Han nu se îndoiau că reprezentanții erau legitimi. La urma urmei, comercianții purtau protecția Romei în călătoriile lor și puteau reprezenta interesele statului roman în regatul îndepărtat. După mai bine de un secol de utilizare a intermediarilor pentru comerțul pe Drumul Mătăsii, cele două imperii aveau o cale de comunicare directă.

Drumul Mătăsii a fost mai mult decât o simplă rută comercială. Era, de asemenea, o cale pentru schimbul de oameni și idei. Din păcate, rețeaua bine dezvoltată de rute putea fi exploatată și de „pasageri clandestini” mai periculoși și, oarecum invizibili.

Când trimișii romani s-au întors cu vestea contactelor diplomatice cu China, și-au găsit patria decimată de variolă. Pandemia mortală a lovit ambele imperii, găsind pradă ușoară în orașele supraaglomerate, ducând la pierderea a o zecime până la o treime din populație. În plus, ciuma le-a slăbit apărarea, permițând invadatorilor barbari să pătrundă adânc în inima Imperiului Roman.

Cu toate acestea, China și Roma și-au revenit, restabilind controlul și păstrându-și dominația în părțile lor respective ale lumii în secolul următor.

Roma antică și China antică: pericolele Drumului Mătăsii

Totuși, interesul Romei pentru Orientul Îndepărtat a fost trecător. Apariția puternicului și ostilului Imperiu Sassanid în secolul al IV-lea d.Hr. și creșterea cheltuielilor militare au diminuat comerțul terestru și maritim pe Drumul Mătăsii.

Prăbușirea ulterioară a Occidentului roman a amplificat și mai mult importanța frontierei estice. Noua capitală imperială și un important nod comercial, Constantinopolul, a devenit centrul Imperiului Roman renăscut, care, sub conducerea împăratului Iustinian, a reușit să restabilească supremația asupra Mediteranei.

De altfel, domnia lui Iustinian a marcat momentul istoric în care romanii și-au asigurat propria sursă de producție a mătăsii, după ce doi călugări au dus clandestin ouă de viermi de mătase la Constantinopol.

Câțiva ani mai târziu, în anul 541 d.Hr., o ciumă îngrozitoare a lovit Imperiul, decimând populația, devastând economia și punând capăt visurilor de recucerire. Utilizând rețeaua Drumului Mătăsii, ciuma a călătorit rapid spre est, trecând prin Persia Sassanidă și lovind China.

Apoi, la mijlocul secolului al VII-lea, frontiera estică a explodat. Armata romană și cea persană au intrat într-un război de anihilare. Supranumit „ultimul război al Antichității”, o luptă lungă și sângeroasă, alimentată de religii și ideologii opuse, a ruinat ambele imperii și le-a transformat în ținte ușoare pentru armatele islamului.

Spre deosebire de Persia, Imperiul Roman, grav rănit, a supraviețuit atacului, dar și-a pierdut bogatele provincii estice în favoarea armatelor islamice. Califatul controla acum Drumul Mătăsii și putea face ceea ce Roma nu a reușit să facă, ajungând până la granița Chinei aflată sub conducerea dinastiei Tang. Arabii au inaugurat o nouă Epocă de Aur de-a lungul Drumului Mătăsii, dar aceasta este o altă poveste.