Roxelana: sclavă, concubină şi apoi regină. Cum a devenit favorita lui Suleiman Magnificul

Roxelana, cunoscută și sub numele de Hurrem Sultan, a fost vândută în piețele de sclavi ale Imperiului Otoman. De la sclavă și concubină, a ajuns să se căsătorească cu sultanul, devenind regină și având o influență extraordinară la curtea imperială.

Povestea lui Hurrem Sultan reprezintă un capitol unic în vasta istorie a Imperiului Otoman. Viața ei, care i-a șocat pe contemporani, continuă să fascineze și astăzi. Hurrem Sultan a fost o pionieră în politica de gen a imperiului, iar ascensiunea sa, de la o origine modestă și misterioasă, este una dintre cele mai intrigante din istorie.

Hürrem înseamnă în limba turcă „nostimă, veselă” și i s-a spus astfel datorită simțului umorului care o făcea irezistibilă. Dar ce alte trăsături personale a avut Hurrem care i-au permis să urce de la statutul de sclavă străină în harem la cel de soție aleasă de Suleiman Magnificul, conducătorul Imperiului Otoman?^[sursa]

Hurrem Sultan: fata din Rutenia

O mare parte din viața timpurie a lui Hurrem Sultan este învăluită în mister, iar multe aspecte sunt încă subiect de speculație. Se presupune că numele ei de naștere a fost Anastasia sau Alexandra Lisowski (sau Lisowska) și că era fiica unui preot ortodox. Cea mai probabilă perioadă a nașterii sale este între anii 1502 și 1506.

Ceea ce știm cu mai multă certitudine este originea sa geografică. Hurrem a fost capturată de tătarii din Crimeea în timpul unui raid de sclavi în Rutenia, o regiune care atunci făcea parte din Regatul Poloniei, iar astăzi din Ucraina.

Raidurile tătare erau frecvente în această zonă, iar capturarea localnicilor pentru a fi vânduți ca sclavi la Caffa, în Peninsula Crimeea, era o practică comună. Hurrem Sultan a fost una dintre victimele acestor raiduri. Caffa, aflată sub controlul otoman, găzduia o piață activă de sclavi. De acolo, Hurrem a fost transportată la Constantinopol, centrul Imperiului Otoman, după o călătorie de aproximativ zece zile pe mare.

La momentul capturării, Hurrem era probabil adolescentă, ceea ce a fost un avantaj pentru ea. Tinerele sclave atrăgătoare aveau cea mai mare valoare în piața de sclavi și erau tratate relativ bine pentru a le menține atractivitatea și valoarea de piață.

Se crede că Hurrem a fost cumpărată de Pargalı Ibrahim Pașa, marele vizir al imperiului și prieten apropiat al lui Suleiman, care era atunci fiul sultanului. Sclavele de origine slavă erau foarte apreciate pentru pielea lor palidă și trăsăturile delicate, iar Pașa ar fi știut probabil ce anume găsea Suleiman atrăgător la o femeie. Hurrem este adesea descrisă ca având părul roșcat, o trăsătură comună printre ucraineni, ceea ce ar fi putut fi considerat exotic în cadrul curții otomane.

Faptul că era creștină a jucat și el un rol important. Sultanul prefera să aibă fii cu femei creștine pentru a evita conflictele dinastice care ar fi putut apărea dintr-o alianță cu o altă familie musulmană influentă. Norocul lui Hurrem a fost evident până în acest punct, însă ceea ce a urmat a depins mai degrabă de inteligența, adaptabilitatea și abilitățile ei politice.

Din sclavă, a devenit concubină în haremul sultanului

După ce a intrat în casa regală, tânăra sclavă din Rutenia a primit două nume noi. Primul era „Roxelana”, un nume dat de ambasadorii venețieni și care însemna „femeia din Rutenia”. Cel de-al doilea, sub care a rămas cunoscută în istorie, era „Hurrem”, care înseamnă „veselă” sau „cea care râde”. Acest nume reflectă o parte importantă din personalitatea ei și arată de ce Suleiman a fost atât de fascinat de prezența ei.

Multe dintre sclavele care ajungeau în haremul sultanului erau puse să muncească în diverse roluri domestice. Conform unei legende romantice, Hurrem și-a început viața în palat ca spălătoreasă. Povestea spune că Suleiman a trecut pe lângă locul unde Hurrem lucra și a fost captivat de vocea ei melodioasă, în timp ce cânta un cântec popular din țara sa. Fascinat de spiritul ei vesel și de abilitatea ei de a conversa, sultanul ar fi intrat în vorbă cu ea. Deși nu putem ști dacă această poveste este adevărată, ea ne spune multe despre natura magnetică a personalității lui Hurrem.

În alte relatări, se afirmă că Hurrem a fost aleasă de Hafsa Sultan, mama lui Suleiman, pentru a petrece o noapte cu fiul ei. În haremul sultanului trăiau sute de femei, iar multe dintre ele nu ajungeau niciodată să-l întâlnească pe sultan. Înaintea acelei întâlniri, Hurrem ar fi fost pregătită cu mare atenție, fiind îmbăiată, epilată, unsă cu uleiuri parfumate și îmbrăcată în haine fine, pentru a-i face plăcere stăpânului ei.

Noua favorită

Indiferent cum s-a desfășurat prima lor întâlnire, soarta a decis că Hurrem va petrece o noapte alături de Suleiman. Ambasadorii venețieni o descriau ca fiind atrăgătoare, dar nu neapărat frumoasă, subțire și grațioasă. Combinația între trăsăturile ei slave, părul roșcat neobișnuit și firea sa veselă a fost, se pare, irezistibilă pentru Suleiman, care a continuat să o cheme pe Hurrem în mod repetat.

Suleiman avea deja o favorită oficială, Mahidevran Sultan, care îi dăruise un fiu. Odată ce Hurrem și-a făcut un nume la curtea imperială ca noua favorită, tensiunile au crescut. Astfel, Hurrem a devenit „hasseki”, concubina favorită aleasă să dea naștere prinților sultanului, a doua ca importanță în harem după sultana-mamă.

Într-o zi, Mahidevran a atacat-o pe Hurrem, zgâriindu-i fața. Când Suleiman a chemat-o pe Hurrem în acea seară, ea a refuzat să-l primească din cauza înfățișării sale rănite. Intrigat, sultanul a insistat, iar când a văzut urmele agresiunii, poziția lui Hurrem în harem s-a consolidat și mai mult. Acest incident arată nu doar cât de abilă era Hurrem în gestionarea relațiilor de putere, ci și cât de bine înțelegea jocurile politice de la curte.

Soție, mamă, conducătoare

Suleiman Magnificul a devenit sultan în anul 1520, cam în aceeași perioadă în care Hurrem a intrat în viața lui. Roxelana i-a dăruit un fiu, Mehmed, în anul următor. După moartea mamei lui Suleiman, Hafsa Sultan, în anul 1534, poziția de putere din harem a rămas vacantă.

Moartea lui Hafsa a marcat și un moment important pentru Suleiman, care devenise acum complet independent și capabil să ia o decizie istorică. În anul 1533, a făcut un gest fără precedent: a eliberat-o pe Hurrem din sclavie pentru a se căsători cu ea. Conform legii islamice, un sultan nu putea să se căsătorească cu o sclavă, așa că Suleiman a trebuit să o elibereze pentru a o transforma în regina sa.

Un ambasador genovez a relatat despre acest eveniment memorabil într-o scrisoare, scriind: „Săptămâna aceasta a avut loc în acest oraș un eveniment extraordinar, fără precedent în istoria sultanilor. Marele senior Suleiman și-a luat ca împărăteasă o sclavă din Rusia, pe nume Roxelana.”

Imperiul avea să fie din nou surprins când Hurrem i-a mai dăruit lui Suleiman alți cinci copii, în total având împreună cinci fii și o fiică. Până atunci, tradiția impunea ca fiecare concubină să-i dăruiască sultanului un singur fiu, pe care să-l crească și să-l educe pentru a-i asigura succesiunea. Însă Hurrem a schimbat aceste reguli nescrise.

Deși legea islamică permitea sultanului să aibă până la patru soții și numeroase concubine, Suleiman a rămas fidel doar lui Hurrem, refuzând să petreacă timp cu alte femei. După ce Mahidevran și-a părăsit haremul pentru a-și însoți fiul în cariera sa politică – o practică obișnuită pentru concubinele care aveau fii – Hurrem a rămas conducătoarea incontestabilă a haremului.

Într-o altă mișcare revoluționară, Hurrem l-a convins pe Suleiman să îi permită să părăsească haremul și să locuiască la Palatul Topkapi, unde i-a fost oferită o suită de apartamente lângă cele ale sultanului.

Dragoste și influență în Imperiul Otoman

Hurrem Sultan a fost o femeie remarcabil de inteligentă. Împărtășea pasiunea soțului ei pentru poezie, iar între ei s-a creat o legătură intelectuală profundă. Atunci când Suleiman era plecat în campanii militare, Hurrem era cea care îl informa cu privire la treburile interne ale imperiului. Se speculează chiar că ea a jucat un rol în execuția lui Pargalı Ibrahim Pașa, marele vizir și fostul ei protector, devenit între timp rival din cauza ambițiilor sale.

Hurrem a știut cum să se protejeze pe ea și pe copiii ei de pericolele intrigilor de la curte. Nu era neapărat vicleană, ci extrem de pricepută în a naviga prin complexitatea politică a curții otomane. Își proteja familia cu toată puterea, ajungând chiar să aranjeze căsătorii pentru tinerele sclave rutene care intrau în harem, astfel încât acestea să nu-i atragă atenția sultanului.

Dar influența ei nu se limita doar la viața de familie. Datorită încrederii pe care Suleiman i-o acorda, Hurrem a devenit o figură activă în dezvoltarea urbană a imperiului. Roxelana a sponsorizat lucrări publice, cum ar fi construcția de fântâni și băi publice, și a inițiat proiecte caritabile, inclusiv cantine pentru săraci. De asemenea, a contribuit la ridicarea de moschei și cămine pentru pelerini. Hurrem a fost și un susținător important al artelor, consolidându-și astfel reputația de lideră în viața culturală și socială a Imperiului Otoman.

Hurrem Sultan și Suleiman Magnificul: o adevărată poveste de dragoste

Mai multe scrisori de dragoste păstrate între Suleiman Magnificul și Hurrem Sultan demonstrează relația autentică de iubire pe care cei doi au împărtășit-o. Într-una dintre scrisorile sale, Hurrem îi scria sultanului: „Îmi găsesc liniștea doar lângă tine. Nici cuvintele, nici cernelurile nu ar putea exprima fericirea și bucuria pe care le simt când sunt lângă tine”. Răspunsurile lui Suleiman erau la fel de pasionale, arătând o legătură profundă și reciprocă.

După cum avea să se dovedească, Hurrem Sultan nu doar că a schimbat viața politică a Imperiului Otoman în timpul vieții sale, dar influența ei a continuat să se resimtă și după moarte. Dorința de a fi alături de sultanul ei a fost îndeplinită nu doar în timpul vieții, ci și în moarte. Hurrem a murit în anul 1588 și a fost înmormântată într-un mausoleu din curtea Moscheii Suleymaniye. Opt ani mai târziu, Suleiman însuși a fost îngropat într-un mausoleu adiacent.

Moștenirea lăsată de Hurrem Sultan a deschis calea pentru un secol cunoscut în istorie drept „Sultanatul femeilor” – o perioadă în care soțiile și mamele regale au exercitat o influență politică semnificativă asupra sultanilor. Şi totul a început cu o sclavă anonimă, care a schimbat cursul istoriei Imperiului Otoman.