Săbiile de la Marea Moartă. Misterul îngropat vreme de 2.000 de ani

Săbiile de la Marea Moartă reprezintă o colecţie de patru săbii romane uimitor de bine conservate, păstrate timp de aproape 2.000 de ani în tecile lor de lemn și piele, care au fost descoperite într-o peșteră din apropierea Mării Moarte.

Aceste arme antice au fost ascunse în spatele unui perete de stalactite din adâncurile unei peșteri din deșertul Iudeei, la sud-est de Ierusalim, cândva în secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr., într-o perioadă când regiunea era atât un câmp de bătălie pentru trupele romane, cât și un refugiu pentru rebelii evrei. Anunţul a fost făcut de Autoritatea Israeliană pentru Antichități.^[sursa]

Artefactele fabricate din metal sau din materiale organice, precum lemnul și pielea, rareori supraviețuiesc secolelor – cu atât mai puțin mileniilor – de expunere la intemperii. Însă microclimatul unic al Peșterii Săbiilor, cum este numită astăzi, a păstrat intacte aceste săbii de fier, inclusiv tecile, apărătorile și mânerele lor.

„Acestea se numără printre cele mai bine, dacă nu chiar cele mai bine conservate săbii romane cu teacă descoperite vreodată”, afirmă Simon James, arheolog la Universitatea din Leicester și autor al cărții Rome and the Sword: How Warriors and Weapons Shaped Roman History.^{[detalii despre autor]}

Săbiile de la Marea Moartă, ascunse în spatele stalactitelor

Descoperirea a fost făcută în iunie, în rezervația naturală En Gedi din Israel, într-o peșteră situată de-a lungul stâncilor care mărginesc Valea Iordanului, o zonă locuită de peste 10.000 de ani.

Cercetătorii de la Universitatea Ariel și Universitatea Ebraică vizitau peștera pentru a documenta o inscripție antică gravată pe o stalactită, când au observat printre stânci vârful de fier al unui pilum – o suliță romană – și bucăți de lemn prelucrat. Ei au raportat descoperirea către Proiectul de Cercetare a Deșertului Iudeei, gestionat de Autoritatea Israeliană pentru Antichități (IAA), care a revenit la fața locului cu un detector de metale și, în cele din urmă, a localizat cele patru săbii ascunse în spatele unui ecran de stalactite într-un nivel superior al peșterii, anterior neexplorat.

Din anul 2017, echipa de cercetare, sprijinită de Unitatea de Prevenire a Jafurilor de Antichități a IAA, a desfășurat o explorare sistematică a sute de peșteri din deșertul Iudeei, în încercarea de a descoperi artefacte înainte ca acestea să fie furate. Printre descoperirile recente se numără un coș vechi de 10.000 de ani și primele fragmente din Manuscrisele de la Marea Moartă găsite după mai bine de o jumătate de secol.

Conflict și haos

Jurnaliştii de la National Geographic au surprins imagini exclusive ale săbiilor în laboratoarele de conservare ale Campusului Național pentru Arheologia Israelului Jay și Jeanie Schottenstein al IAA din Ierusalim, la câteva zile după descoperirea lor. Fotografiile relevă în detaliu starea excepțională de conservare a acestor arme antice.

Trei dintre cele patru săbii de fier par să fie de tip roman, cunoscute sub numele de spatha, o sabie lungă cu două tăișuri folosită de trupele de cavalerie și ulterior de infanterie. Fiecare sabie, de aproximativ un metru lungime, are mânere și apărători din lemn, deși acestea prezintă stiluri diferite și variază în nivelul de măiestrie. Cercetătorii estimează că săbiile datează cel mai devreme de la sfârșitul secolului I sau începutul secolului II d.Hr.

A patra sabie, cu o lungime de aproximativ 25 de centimetri, are un mâner cu inel metalic distinctiv, un design pe care armata romană l-a adoptat pe scară largă de la luptătorii străini în secolele II și III d.Hr.

Pe baza datării estimate, săbiile au fost probabil ascunse în peștera din deșertul Iudeei cândva în secolele al II-lea sau al III-lea d.Hr., o perioadă în care trupele romane înăbușeau sângeros o serie de revolte evreiești, iar imperiul trecea printr-o perioadă de haos politic.

Ultima mare revoltă evreiască, Rebeliunea Bar Kokhba din perioada 132-136 d.Hr., este „principalul suspect” pentru un eveniment care ar fi putut determina o astfel de ascunzătoare de arme, spune Eitan Klein, director al Proiectului de Cercetare a Deșertului Iudeea din cadrul IAA și director adjunct al Unității de Prevenire a Jafurilor de Antichități. El subliniază că există dovezi că rebelii și familiile lor au folosit mai multe peșteri din zona imediată în timpul acestei revolte finale. O săpătură ulterioară în Peștera Săbiilor, condusă de Klein, a scos la iveală artefacte din perioada calcolitică (4.500-3.500 î.Hr.), precum și o monedă de bronz din perioada revoltei Bar Kokhba.

„Scenariul pe care îl luăm în considerare este cel al unor arme colectate de pe câmpul de luptă sau furate din unități romane. Este posibil ca rebelii să fi colectat aceste arme și să le fi ascuns pentru a le folosi în timpul revoltei.”, notează Klein, adăugând că ascunzătoarea ar putea fi rezultatul unor evenimente ulterioare, inclusiv bătăliile dintre pretendenții la tronul roman de la sfârșitul secolului al II-lea și criza secolului al III-lea, o perioadă de instabilitate violentă în care peste 20 de împărați au domnit în cei 50 de ani dintre 235 și 284 d.Hr.^[sursa]

Cu toate acestea, arheologii nu vor putea explica niciodată pe deplin cine a ascuns săbiile și de ce în această peșteră mică din deșertul îndepărtat al Iudeei, în urmă cu aproximativ 1.900 de ani. Au fost ele ascunse de rebeli care fugeau de forțele romane? De bandiți în bârlogul lor stâncos? Sau poate chiar de un auxiliar roman dezertor?

Rezultatele datării cu radiocarbon a săbiilor sunt așteptate în câteva săptămâni. Un lucru este cert, arată Eitan Klein: „Este evident că cei care au ascuns aceste arme nu s-au mai întors niciodată după ele.”

Descoperire fără precedent, oportunitate unică

Săbiile de la Marea Moartă sunt conservate în mod remarcabil, fapt care oferă cercetătorilor o ocazie unică de a înțelege mai bine capacitățile tehnologice ale acelei perioade.

De exemplu, o analiză a lemnului și a pielii ar putea arăta dacă o sabie a fost fabricată local sau în străinătate, spune Naama Sukenik, curator al colecției de materiale organice a laboratorului de conservare al IAA. Viitoarele analize CT și radiografiile vor dezvălui detaliile interne ale construcției săbiilor, iar analizele ulterioare pot identifica compoziția lamelor de fier – toate acestea fiind aparent în stare excelentă, conform Helenei Kupershmidt, care supraveghează unitatea de conservare a metalelor din laborator.

Arheologii sunt deosebit de interesați de oportunitatea de a studia armele romane din această regiune, spune Simon James, care a excavat situl Dura Europos din Siria. Acesta a observat că majoritatea săbiilor romane bine conservate provin din situri din vestul Europei, cum ar fi mlaștinile daneze și câmpurile de luptă britanice. „Nu știm aproape nimic despre tehnicile de fabricare a săbiilor în estul Imperiului Roman.”, a adaugat cercetătorul.

Pentru cercetătorii israelieni, descoperirea din Peștera Săbiilor marchează doar începutul unui studiu de mai mulți ani, destinat dezvăluirii misterelor sale. „Abia am început să cercetăm peștera și depozitul de arme descoperit în ea, cu scopul de a afla cine a deținut săbiile și unde, când și de către cine au fost fabricate.”, a afirmat Eitan Klein.

Amir Ganor, director al Proiectului de Cercetare a Deșertului Iudeea și al Unității de Prevenire a Jafurilor de Antichități a IAA, subliniază că această descoperire evidențiază importanța protejării siturilor arheologice din regiune. „Deșertul Iudeea nu încetează să ne surprindă”, spune el. „După șase ani de cercetări și săpături, încă mai descoperim noi comori în peșteri. Mi-e groază să mă gândesc câte cunoștințe istorice s-ar fi pierdut dacă jefuitorii ar fi ajuns înaintea arheologilor la aceste artefacte uimitoare.”