O nouă analiză ADN a scheletelor din Coreea antică a scos la iveală dovezi macabre despre practica de sacrificii umane din regatul Silla. Zeci de familii locale, inclusiv părinți alături de copiii lor, au fost ucise pentru a-și însoți stăpânii în viața de apoi, formând o adevărată castă sacrificială ereditară. Publicat în revista Science Advances, studiul rescrie istoria socială a perioadei celor Trei Regate, demonstrând că victimele nu erau prizonieri de război, ci membri ai aceleiași populații locale, condamnându-se astfel propria comunitate la moarte pe baza unor legături stricte de rudenie.
Studiul genetic fascinant ne arată că, în urmă cu aproximativ 1.500 de ani, familii întregi erau sacrificate pentru a onora regalitatea locală în zona care astăzi este Coreea de Sud. Dincolo de acest aspect macabru, analiza relevă, de asemenea, un sistem de rudenie extrem de dens, centrat în mod neobișnuit pe femei și pe descendenții acestora.
Într-o lucrare publicată în data de 8 aprilie 2026 în revista Science Advances, o echipă internațională de cercetători a investigat ADN-ul a 78 de schelete recuperate din complexul funerar Imdang-Joyeong. Situat în regiunea de sud-est a Peninsulei Coreene (în orașul actual Gyeongsan), acest cimitir antic conține morminte construite între secolele al IV-lea și al VI-lea, o perioadă cunoscută istoric drept epoca celor Trei Regate (aproximativ 57 î.Hr. – 668 d.Hr.).
Ce era practica „sunjang” și cine erau victimele sacrificiilor umane?
Documentele istorice sugerau deja că, în regatul Silla, oamenii practicau sunjang — o formă de sacrificiu uman în care servitorii, sau „vasalii”, erau uciși și îngropați alături de elita locală. Aceleași texte indicau că societatea favoriza căsătoriile „consanguine” între persoane înrudite. Acum, știința confirmă și nuanțează aceste relatări.
Prin analiza genomului celor 78 de schelete, cercetătorii au identificat 11 perechi de persoane care erau rude de gradul întâi (cum ar fi părinți și copii sau frați și surori) și 23 de perechi de persoane care erau rude de gradul al doilea (cum ar fi bunici și nepoți sau mătuși și nepoate). Această concentrare sugerează clar că societatea Silla prefera să își îngroape morții care aveau legături strânse de rudenie unii lângă alții.
Dar descoperirile merg și mai departe. Echipa a identificat cinci persoane specifice — provenind atât din familia regală, cât și din afara acesteia — ai căror părinți erau înrudiți îndeaproape. Printre aceștia se numără chiar o pereche de veri primari, dovedind că atât elitele regale Silla, cât și poporul Silla care era sacrificat pentru acestea practicau intens căsătoria consangvină.
Arbori genealogici și o „castă sacrificială” multigenerațională
Folosind aceste date genomice bogate, cercetătorii au reușit să reconstituie 13 arbori genealogici pentru persoanele înmormântate în complexul Imdang-Joyeong. Rezultatul a dezvăluit o rețea extinsă de rudenie care se întindea pe două situri funerare separate și acoperea mai mult de un secol, având ca axă centrală descendența maternă.
Cu toate acestea, soarta „servitorilor” sacrificați a lăsat în urmă un model de înmormântare vizibil diferit. În timp ce „proprietarii de morminte” din elita societății primeau propriile lor morminte individuale, „servitorii” erau uneori grupați împreună ca sacrificii.
Cercetătorii au scos la iveală trei cazuri în care părinții și copiii lor au fost sacrificați împreună în același mormânt. Această descoperire tulburătoare confirmă rapoartele istorice conform cărora practica sunjang putea afecta întregi gospodării. Analiza genetică a dovedit absența unor distincții de ordin biologic între stăpânii mormintelor și servitorii uciși. Ambele grupuri împărțeau același fond genetic local, segregarea fiind una pur socială și de castă.
„Relația genetică dintre indivizii sacrificați de-a lungul generațiilor poate sugera prezența unor familii care au servit ca indivizi sacrificați pentru clasa proprietarilor de morminte timp de generații consecutive”, au scris cercetătorii în studiu.
Pentru a pune aceste date în context, Jack Davey, directorul Centrului de Studii Coreene Antice din Cambridge, Massachusetts, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat, conform publicației Live Science, că studiul reprezintă o contribuție importantă la arheologia coreeană, în special deoarece conservarea scheletelor din perioada celor Trei Regate este rară.
„Dacă este corect, prezența a ceea ce pare să fi fost o castă sacrificială în această formațiune politică regională din afara nucleului Silla are implicații profunde asupra modului în care înțelegem societatea Silla. Acest studiu ar putea servi drept model pentru lucrări viitoare la alte situri care au furnizat material scheletic.”, a spus Davey.
Mai precis, practica sunjang aplicată întregii familii ridică întrebări esențiale cu privire la violența instituționalizată, sclavia și mobilitatea socială în acest regat coreean vechi de 1.500 de ani.
Potrivit cercetătorilor, acesta este primul studiu care analizează date la nivel de genom din perioada celor Trei Regate. Dincolo de detaliile macabre ale sacrificiilor, studiul dezvăluie „structura familială distinctivă” a regatului Silla, un sistem care diferă de sistemele centrate pe bărbați găsite în alte părți ale Coreei antice și ale Europei antice.
„Credem că studii arheogenetice suplimentare pe peninsula coreeană vor dezvălui mai multe informații despre dinamica populației și structurile familiale din Asia de Est antică”, au scris cercetătorii în studiu.
Aceste rezultate demonstrează că structura densă de rudenie din Coreea antică nu a funcționat doar ca instrument de consolidare a puterii pentru elita Silla, ci și ca o sentință ereditară tragică, cerând sacrificii umane direct din rândul propriilor comunități.
