Sarmiza Bilcescu, românca absolventă la Sorbona, a devenit prima femeie doctor în Drept din lume

Sarmiza Bilcescu a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept.

Sarmiza Bilcescu s-a născut la Bucureşti, la 25 aprilie 1867, tatăl ei fiind Dumitru Bilcescu, şeful Controlului Finanţelor la acea vreme şi bun prieten al familiei Brătianu. Mama sa a fost Maria Bilcescu.

În anul 1884 Sarmiza a obţinut diploma de Bacalaureat. Ulterior, după ce şi-a dorit să acceadă la cursurile Facultăţii de Litere de la Paris, beneficiind de susţinerea necondiţionată a părinţilor, s-a hotărât să se înscrie la cursurile Facultăţii de Drept de la Sorbona.

Acest fapt era unul cel puţin inedit în epocă, ea fiind prima fată care participa la cursurile cu profil juridic, spre admiraţia colegilor ei băieţi. Însă acesta era un lucru care nu a fost văzut cu ochi buni de către profesorii de la Sorbona.^[sursa]

Ba chiar, la unul dintre primele cursuri, Sarmiza a fost pur şi simplu dată afară de profesorul Paul Sonday, care a zbierat: „Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!“.

După câteva luni de cursuri, portarul facultăţii i-a interzis accesul în facultate. În pofida acestor obstacole, românca nu a cedat nicio clipă, fiind însă extrem de hotărâtă să dărme acest tabu.

A susţinut neîncetat că dreptul la educaţie al unei femei nu poate fi îngrădit, declarând: „Într-o ţară în care chiar şi pe uşile închisorilor stă scris: «Libertate, Egalitate, Fraternitate», nu puteţi împiedica o femeie să se instruiască, doar pentru că este femeie!“

Sarmiza Bilcescu, prima femeie din lume doctor în Drept

Sarmiza a fost susţinută puternic şi de mama ei, care i-a stat alături în toţi cei cinci ani de facultate. Tânăra studentă şi-a luat toate examenele cu brio, obţinând, în anul 1887, licenţa în ştiinţe juridice.

În data de 12 iunie 1890 a intrat în istorie. A devenit prima femeie din lume care, după ce şi-a susţinut teza de doctorat la Facultatea de Drept, a obţinut titlul academic de doctor în Drept al Universităţii din Sorbona. A susţinut teza „Despre condiţiunea legală a mamei în dreptul român şi francez“, un document care a promovat ideea egalităţii femeii cu bărbatul în căsnicie şi în privinţa drepturilor asupra copilului.

În anul 1890, Sarmiza a revenit în România. A mers la Baroul Ilfov, care includea şi Bucureştiul la acea vreme, unde a depus o cerere cel puţin inedită.

În cerere, Sarmiza, în vârstă de doar 23 de ani, solicita să fie înscrisă ca avocat. Ineditul situaţiei provenea de la faptul că, până la acel moment, nu exista în nicio ţară din Europa vreo femeie avocat.

Sarmiza a fost prima femeie avocat din România, însă nu a profesat

Deşi avea în faţă o carieră plină de o potenţială strălucire, Sarmiza Bilcescu a ales să nu pledeze niciodată la bară.

Întrucât mentalităţile erau greu de schimbat, ea era mai mereu ocolită de clienţi. A înţeles imediat că nu putea profesa în acele condiţii. În schimb, a ales o carieră dedicată vieţii de familie, luptei pentru drepturile femeilor şi mai ales actelor de caritate.

În anul 1897, s-a căsătorit cu inginerul Constantin Alimănişteanu. Acesta era considerat „cel mai distins inginer de mine”. Ulterior, Sarmiza avea să devină prietena reginei Maria. I-a predat acesteia lecţii de limba română şi alături de ea a susţinut concerte de pian.

Pentru scurt timp, a intrat chiar şi în politică. A candidat la începutul anilor ’30, pe listele Partidului Naţional Liberal. A devenit membră în comitetele de patronare ale mai multor baluri cu scopuri de binefacere. Pentru sprijinul acordat celor din jur şi pentru nenumăratele acte de caritate, a fost supranumită „mama celor necăjiţi şi lipsiţi, sprijinul studenţimii“.

A ieşit din viaţa publică şi s-a retras la Româneşti-Muscel. Acolo a trecut la cele veşnice în data 26 august 1935. Sarmiza Bilcescu a fost înmormântată în costum popular naţional. A lăsat prin testament suma de 25 de milioane de lei, pentru construirea clădirii Palatului Industriei Casnice.