În ADN-ul nostru se ascunde o poveste de dragoste, război și fuziune genetică veche de 250.000 de ani. Un AI tocmai a descifrat perioadele în care oamenii moderni s-au împerecheat cu Neanderthalienii.
Privește-te o clipă în oglindă. Dincolo de trăsăturile pe care le recunoști, în fiecare celulă a corpului tău se află un ecou, o fantomă a unui văr îndepărtat. O istorie mult mai complexă și mai intimă decât ne-am imaginat vreodată, o saga pe care abia acum, cu ajutorul inteligenței artificiale, începem să o citim. Nu disprețui niciodată neandertalienii; poveștile noastre sunt inseparabile.
Un algoritm care rescrie istoria omenirii
Timp de decenii, povestea a fost relativ simplă: Homo sapiens a apărut în Africa, a stat cuminte acolo timp de sute de mii de ani, apoi a ieșit în lume acum aproximativ 60.000 de ani și a dat nas în nas cu verii săi, neandertalienii. A urmat o scurtă perioadă de interacțiune și, voilà, ADN-ul neandertalian a ajuns în genomul nostru.
Însă o cercetare revoluționară, publicată în prestigioasa revistă Science, aruncă în aer această cronologie liniștită. O echipă de la Universitatea Princeton și Universitatea Southeast, folosind un instrument de învățare automată numit IBDmix, a privit în genomul nostru ca într-o mașină a timpului. Rezultatul? Imaginea unui dans genetic complex, întins pe aproape un sfert de milion de ani.
Descoperirile lor, bazate pe o analiză care a căutat ADN uman modern în genomul neandertalian – o inversare genială a perspectivei obișnuite – dezvăluie nu unul, ci trei valuri majore de încrucișare:
- Primul contact: Acum aproximativ 200.000 – 250.000 de ani;
- Al doilea val: Acum 100.000 – 120.000 de ani;
- Marea întâlnire: Acum 50.000 – 60.000 de ani, corespunzând migrației majore din Africa.
Omul modern s-a împerecheat cu Neanderthalienii
„Modelele noastre arată că nu a existat o perioadă lungă de stagnare. La scurt timp după apariția oamenilor moderni, am migrat din Africa și ne-am întors în Africa. Pentru mine, această poveste este despre dispersie, despre faptul că oamenii moderni s-au deplasat și au întâlnit neandertalienii și denisovienii mult mai mult decât recunoșteam anterior.”, a explicat Joshua Akey, profesor la Institutul Lewis-Sigler pentru Genomică Integrativă din Princeton.
Această idee de flux constant, de du-te-vino între continente, este radicală. Deși dovezile arheologice pentru prezența masivă a H. sapiens în Eurasia înainte de 60.000 de ani sunt rare (cu excepții notabile, precum un craniu de 210.000 de ani din Grecia), datele genetice sunt clare: am interacționat constant.
Nu extincție, ci fuziune
Poate cea mai profundă revelație a studiului este legată de soarta finală a neandertalienilor. Cercetarea sugerează că populația lor era mult mai mică și mai fragilă decât se credea. Când valul masiv de Homo sapiens a sosit din Africa acum circa 50.000 de ani, nu a fost neapărat o cucerire violentă, ci o inevitabilitate demografică.
Populația noastră, semnificativ mai mare, i-a depășit numeric pe neandertalienii deja aflați în declin. Prin încrucișări repetate, genomul lor a fost, în esență, diluat și absorbit în vastul ocean genetic al omului modern.
„Nu-mi place să spun «extincție», pentru că eu cred că neandertalienii au fost în mare parte absorbiți. Neandertalienii se aflau la un pas de extincție, probabil de foarte mult timp. Dacă le reduci numărul cu 10 sau 20 de procente, așa cum estimăm noi, aceasta reprezintă o reducere substanțială a unei populații deja aflate în pericol.”, a concluzionat Akey.
Așadar, data viitoare când te uiți în oglindă, gândește-te la asta. Fantoma din celulele tale nu este un semn al unei specii dispărute. Este dovada vie că neandertalienii nu au pierit, ci au fuzionat cu noi, devenind o parte permanentă și tăcută a ceea ce înseamnă să fii om.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: