Pentru sistemul nostru imunitar, prezența ARN-ului liber în organism este un semnal de alarmă clar: o invazie virală sau bacteriană este în curs și necesită un atac imediat. Însă, există o problemă fundamentală: propriile noastre celule sunt pline de ARN. O nouă descoperire uimitoare arată cum evită corpul un război civil catastrofal: își îmbracă propriul ARN într-o „manta” de zahăr.
Acidul ribonucleic (ARN) este o moleculă esențială pentru toate formele de viață, de la virusuri precum cel rujeolic, gripal sau SARS-CoV-2, până la bacterii și oameni. Tocmai pentru că este un numitor comun al atâtor patogeni, sistemul imunitar a evoluat să reacționeze agresiv la detectarea sa în locuri neașteptate, cum ar fi fluxul sanguin. Cu toate acestea, ARN-ul propriilor noastre celule apare frecvent la suprafața acestora, la vedere, fără a declanșa un răspuns imun.
Secretul „dulce” al corpului tău: ce face pentru a opri sistemul imunitar să-l atace
„Recunoașterea ARN-ului ca semn de infecție este problematică, deoarece fiecare celulă din corpul nostru are ARN”, explică imunologul Vijay Rathinam de la Facultatea de Medicină a Universității din Connecticut, citat de Phys.org. Misterul a fost: cum face sistemul nostru imunitar distincția între ARN-ul propriu, inofensiv, și cel al unui invadator periculos?
Răspunsul pare să vină dintr-o cercetare anterioară, condusă de Ryan Flynn de la Spitalul de Copii din Boston și Carolyn Bertozzi de la Universitatea Stanford. Cei doi cercetători au observat că organismul nostru atașează molecule de zahăr la ARN, creând așa-numitele glicoARN-uri (ARN-uri glicozilate). Acestea sunt afișate pe suprafața celulelor și, în mod curios, nu par să deranjeze sistemul imunitar.
Pornind de la această observație, Rathinam și echipa sa s-au întrebat dacă nu cumva acest înveliș de zahăr acționează ca un scut protector. Ar putea fi aceasta strategia corpului pentru a preveni ca propriul ARN să declanșeze inflamații dăunătoare?
Pentru a testa ipoteza, Vincent Graziano, doctorand în laboratorul lui Rathinam și autor principal al studiului publicat în Nature, a efectuat un experiment elegant. A izolat glicoARN-uri din culturi de celule umane, le-a îndepărtat chimic învelișul de zahăr și le-a reintrodus în mediu. Rezultatul a fost imediat și clar: celulele imunitare au atacat ARN-ul „dezbrăcat”. Același ARN fusese complet ignorat atunci când era acoperit cu zahăr.
„Învelișul de zahăr ascunde propriul nostru ARN de sistemul imunitar”, concluzionează Rathinam.
Acest mecanism de camuflare este vital, mai ales în procesul natural de reînnoire celulară. Când celulele mor, ele trebuie eliminate de sistemul imunitar. Datorită acestui scut de zahăr, ARN-ul eliberat din celulele moarte nu declanșează o alarmă falsă și nu provoacă inflamații inutile în tot corpul.
Aceste descoperiri deschid noi perspective fascinante în studiul bolilor autoimune. Afecțiuni precum lupusul sunt caracterizate de un sistem imunitar care atacă în mod eronat propriile celule și molecule, inclusiv ARN-ul. Înțelegând acum rolul crucial al acestui „scut de zahăr”, cercetătorii pot investiga dacă defecțiunile în acest proces de glicozilare stau la baza unor astfel de boli și, mai important, cum ar putea fi corectate.
