La aproape 400 de ani de la moartea sa, o aristocrată franceză a dezvăluit un secret remarcabil: folosea sârmă de aur pentru a-și salva zâmbetul, o soluție pe cât de ingenioasă, pe atât de dureroasă.
Rămășițele Annei d’Alegre, decedată în 1619, au fost descoperite în anul 1988 în timpul unor săpături la Castelul Laval din nord-vestul Franței. Îmbălsămată într-un sicriu de plumb, aceasta a oferit arheologilor un schelet și o dantură excepțional de bine conservate. Deși la acea vreme s-a observat că avea o proteză dentară, tehnologia limitată nu a permis o analiză detaliată.
De ce Anna d’Alegre își lega dinții cu sârmă de aur
Acum, la 35 de ani distanță, o echipă de arheologi și stomatologi a reexaminat cazul. Folosind o scanare modernă de tip „Cone Beam”, care construiește imagini 3D detaliate cu ajutorul razelor X, specialiștii au putut pătrunde în intimitatea istoriei medicale a Annei. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, a confirmat că aristocrata suferea de o boală parodontală severă, care îi slăbea dinții.
Soluția a fost una extravagantă: sârmă de aur a fost folosită pentru a lega și a strânge mai mulți dinți, în încercarea de a-i stabiliza. Mai mult, unul dintre dinți era o piesă artificială, sculptată din fildeș de elefant – o alternativă la fildeșul de hipopotam, mai popular în epocă.
Însă acest tratament sofisticat nu a făcut decât „să înrăutățească situația”, explică Rozenn Colleter, arheolog la Institutul Național Francez pentru Cercetări Arheologice Preventive și autor principal al studiului. Cercetătorii sugerează că sârmele de aur necesitau strângeri repetate, un proces care, în timp, a destabilizat și mai mult dinții învecinați.
Durerea îndurată de d’Alegre nu avea doar o motivație medicală. În acea perioadă, presiunea socială asupra femeilor din aristocrație era enormă, aspectul fizic fiind un indicator direct al valorii și rangului. Ambroise Pare, un contemporan al Annei și medic al mai multor regi francezi, care proiecta proteze similare, argumenta că „dacă un pacient nu are dinți, vorbirea lui devine depravată”, a declarat Colleter pentru AFP.
Un zâmbet impecabil era vital pentru d’Alegre, o figură mondenă „controversată”, rămasă văduvă de două ori și „care nu avea o reputație bună”, adaugă Colleter.
Viața ei a fost marcată de turbulențele istoriei franceze. Fiind hughenotă (protestantă), a trebuit să se ascundă de forțele catolice în timpul Războaielor Religioase de la finalul secolului al XVI-lea, iar proprietățile i-au fost confiscate. La 21 de ani era deja văduvă cu un fiu, Guy XX de Laval, care mai târziu s-a convertit la catolicism și a murit în luptă în Ungaria, la doar 20 de ani. După ce a rămas văduvă pentru a doua oară, Anne d’Alegre a murit din cauza unei boli la vârsta de 54 de ani.
„Dinții ei arată că a trecut prin foarte mult stres”, a concluzionat Colleter. Cercetătoarea speră ca acest studiu „să contribuie puțin la reabilitarea ei”, conform Science Alert.
Astăzi, conform Organizației Mondiale a Sănătății, se estimează că aproape o cincime din adulții din lume suferă de boli parodontale severe, o problemă medicală cu o istorie la fel de complexă ca cea a Annei d’Alegre.
