Un istoric, undeva în Europa, ține în mână o bucată de piatră spartă. Pe ea, câteva litere latine abia vizibile, roase de milenii. Oare ce secret ascund? Un decret imperial? O declarație de dragoste? O simplă avertizare, precum faimosul „Atenție la câine” de pe un mozaic din Pompei? Timp de secole, reconstituirea acestor mesaje a fost un puzzle chinuitor, bazat pe intuiție și ani de muncă în biblioteci prăfuite. Până acum.
Într-o lume care dezbate cu anxietate viitorul inteligenței artificiale, o colaborare revoluționară între cercetătorii de la laboratorul DeepMind al Google și istorici de la Universitatea din Nottingham, publicată în prestigioasa revistă Nature, schimbă complet regulile jocului.
Secretul textelor romane vechi de 2.000 de ani
În fiecare an, arheologii scot la lumină aproximativ 1.500 de inscripții latine. Aceste fragmente sunt comori neprețuite. Spre deosebire de istoria scrisă de elite, ele sunt vocea directă a oamenilor de rând din Imperiul Roman – soldați, meșteșugari, sclavi – care ne vorbesc despre viața, credințele și societatea lor.
„Ceea ce le face unice este faptul că sunt scrise de oamenii antici înșiși, din toate clasele sociale, pe orice subiect,” a explicat Yannis Assael, cercetător la DeepMind și co-autor al studiului.
Problema este că aceste texte sunt aproape întotdeauna incomplete. Deteriorate de timp, sparte sau scoase din context, ele reprezintă o provocare imensă. A le descifra necesită o muncă titanică de a compara sute de posibile paralele din muzee și colecții de pe tot globul.
„Studierea istoriei prin inscripții este ca și cum ai rezolva un puzzle gigantic. Nu poți rezolva puzzle-ul cu o singură piesă izolată.”, a spus Thea Sommerschield, epigrafistă și co-autoare a modelului AI.
Faceți cunoștință cu Aeneas, istoricul digital
Aici intervine „Aeneas”, un model de inteligență artificială generativă, numit după eroul mitologic. Echipa l-a antrenat pe o bază de date colosală de 176.861 de inscripții, învățându-l să identifice tipare subtile legate de dată, locație și limbaj.
Acum, Aeneas poate face trei lucruri care par desprinse din science-fiction:
- Să localizeze originea unei inscripții printre cele 62 de provincii romane;
- Să estimeze deceniul în care a fost creată;
- Să propună cuvinte sau litere lipsă, completând golurile lăsate de istorie.
Testul suprem: ce a crezut, de fapt, împăratul Augustus?
Pentru a-i testa limitele, cercetătorii i-au dat lui Aeneas o sarcină faimoasă: să analizeze „Res Gestae Divi Augusti”, textul în care primul împărat al Romei își detaliază realizările. Deși textul este complet, istoricii încă dezbat aprins data exactă a scrierii sale.
Ignorând exagerările și datele eronate intenționat de Augustus, Aeneas a analizat indicii subtile, precum ortografia arhaică, și a ajuns la două date posibile – exact cele două date între care oscilează și experții umani de zeci de ani. A fost dovada că AI-ul poate „gândi” ca un istoric.
Studiul a arătat că cele mai bune rezultate apar atunci când istoricii folosesc Aeneas ca pe un punct de plecare, combinând intuiția umană cu puterea de calcul a AI-ului. Peste 90% dintre istoricii care l-au testat au considerat modelul un ajutor real în munca lor.
„Prin dezvoltarea modelului Aeneas, demonstrăm cum această tehnologie poate sprijini în mod semnificativ științele umaniste,” a afirmat Robbe Wulgaert, co-autor al studiului.
Într-o perioadă de incertitudine, Aeneas oferă o viziune plină de speranță: viitorul nu stă în competiția dintre om și mașină, ci în parteneriatul lor. Inteligența artificială nu vine să ne fure trecutul, ci să ne ajute să-l redescoperim. Cel puţin în acest domeniu.
