Procesul de îmbătrânire nu este un parcurs uniform. În timp ce unii indivizi își mențin vitalitatea și sănătatea până la vârste înaintate, alții se confruntă cu o deteriorare accelerată. O echipă de cercetători de la Școala de Gerontologie Leonard Davis a Universității din California de Sud (USC) a identificat un factor social determinant în acest proces: nivelul de educație. Studiul lor, efectuat pe un eşantion din SUA, relevă faptul că oamenii cu mai puțini ani de școală îmbătrânesc biologic mai repede, iar discrepanța dintre ei și absolvenții de studii superioare aproape s-a dublat în ultimele trei decenii.
Vârsta biologică, un indicator mai precis al sănătății
Vârsta cronologică, numărul anilor de la naștere, oferă o imagine incompletă a stării de sănătate a unei persoane. Pentru a înțelege mai bine acest aspect, oamenii de știință folosesc conceptul de vârstă biologică. Aceasta nu măsoară timpul, ci evaluează starea internă a organismului: eficiența funcționării organelor, reziliența sistemelor interne și nivelul de uzură celulară acumulat. Pentru a o estima, cercetătorii analizează o serie de biomarkeri, precum tensiunea arterială, funcția renală, nivelul colesterolului și markerii de inflamație.
Astfel, doi indivizi de 65 de ani pot avea profiluri biologice radical diferite. Unul poate avea organismul unui om de 55 de ani, cu un risc redus de afecțiuni, în timp ce celălalt poate prezenta vulnerabilitățile unei persoane de 75 de ani. „Vârsta biologică ne oferă o imagine mai clară a stării de sănătate decât vârsta cronologică. Ne ajută să înțelegem cine are șanse să rămână sănătos mai mult timp și cine poate fi expus unui risc mai mare de îmbolnăvire și dizabilități.”, a explicat Eileen Crimmins, profesor la USC și autor principal al studiului.
Secretul unei bătrâneți sănătoase stă în educație
Analizând datele pentru adulți cu vârste între 50 și 79 de ani din două perioade distincte – sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, respectiv 2015-2018 – cercetătorii au observat o îmbunătățire generală a indicatorilor de îmbătrânire biologică. Beneficiile, însă, nu au fost distribuite egal.
În prima perioadă analizată, diferența de vârstă biologică între persoanele fără diplomă de liceu și cele cu studii universitare era de aproximativ un an. În perioada recentă, acest decalaj a crescut la aproape doi ani. „Aceasta înseamnă că persoanele cu un nivel de educație mai ridicat au o îmbătrânire biologică mai lentă decât restul populației. Îmbunătățirile pe care le observăm în sănătatea populației nu sunt distribuite în mod egal.”, a subliniat Mateo Farina, profesor asistent la Universitatea din Texas, Austin.
De la educație la longevitate
Educația modelează traiectoria vieții unui individ, influențând tipul de carieră, nivelul veniturilor, calitatea mediului de viață și accesul la servicii medicale. Mai mult, este corelată cu adoptarea unor comportamente sănătoase, precum renunțarea la fumat și practicarea regulată a exercițiilor fizice. Chiar și după ce au controlat statistic factori precum fumatul, obezitatea sau utilizarea medicamentelor, cercetătorii au constatat că educația rămâne principalul factor determinant al acestui decalaj.
„Educația modelează oportunitățile și riscurile de-a lungul vieții. Este un factor social determinant al sănătății și lasă o amprentă asupra vitezei cu care îmbătrânim.”, afirmă Crimmins.
Contextul din România: o realitate similară
Fenomenul nu este izolat doar pe continentul american. Datele oficiale din România, deși nu măsoară direct „vârsta biologică” în același mod, confirmă o corelație puternică.
Potrivit Institutului Național de Statistică, speranța de viață în țara noastră este direct influențată de nivelul de educație: persoanele cu studii superioare trăiesc, în medie, mai mult decât cele cu un nivel de școlarizare redus. Această discrepanță se aliniază tendințelor observate la nivel european, unde diferențele de longevitate bazate pe educație pot atinge și depăși un deceniu în unele state.
O problemă de sănătate publică
Consecințele acestei inegalități sunt profunde. Studiul avertizează că persoanele cu un nivel de educație scăzut nu doar că au o speranță de viață mai redusă, dar trăiesc mai mulți ani cu boli cronice și dizabilități. Această realitate generează o presiune suplimentară asupra familiilor, comunităților și sistemelor de sănătate. „Nu este doar o chestiune de alegere individuală, ci o problemă socială. Dacă vrem să reducem disparitățile în materie de sănătate, trebuie să considerăm educația o investiție în sănătatea publică.”, adaugă Farina.
În contextul în care ratele obezității sunt în creștere la nivelul întregii populații, progresele înregistrate în încetinirea îmbătrânirii biologice ar putea fi anulate. Mai mult, dacă accesul la noile tehnologii și tratamente medicale va fi limitat la grupurile privilegiate, decalajul se va adânci și mai mult.
Cercetarea, publicată în jurnalul ştiinţific Demography, subliniază o concluzie clară: modul în care îmbătrânim nu este dictat doar de gene sau de alegerile personale. Este profund influențat de oportunitățile pe care le oferă educația. În absența unor politici publice care să abordeze aceste diferențe structurale, diviziunea dintre americani în funcție de nivelul de educație se va reflecta tot mai acut în anii de viață sănătoasă pe care îi pot trăi.
