Sfârşitul tragic al celor 4 fiice ale lui Cosimo de’ Medici. Necazul care s-a abătut asupra puternicei familii

Cosimo de’ Medici, Marele Duce de Toscana, și soţia sa, Eleonora di Toledo, au avut împreună unsprezece copii, patru fete și șapte băieți. Cele patru fiice ale lui Cosimo de’ Medici au avut parte de un sfârşit prematur, cauzându-i ducelui o mare tristeţe.

Cosimo s-a născut la Florența, fiu al faimosului condotier Giovanni dalle Bande Nere și al Mariei Salviati. După asasinarea la 6 ianuarie 1537 a Ducelui Alessandro de’ Medici, Consiliul Suprem al celor Patruzeci și Opt l-a ales pe Cosimo în lipsa unui moștenitor legal al lui Alessandro. Oamenii din Consliu sperau că îl vor manevra foarte ușor pe Cosimo ținând cont de vârsta lui fragedă, acesta având doar 18 ani. Însă Cosimo l-a înlocuit pe comandantul oștii lui Alessando cu militari devotați lui, urcând astfel pe treptele puterii.^[sursa]

Destinul tragic al celor patru fiice ale lui Cosimo de’ Medici

Maria de’ Medici s-a născut în data de 3 aprilie 1540 și a fost cea mai mare dintre cele patru fiice ale lui Cosimo de’ Medici. Maria a fost logodită cu Alfonso al II-lea, Ducele de Ferrara, însă a murit la vârsta de 17 ani, înainte ca mariajul să aibă loc.

Tânăra fusese educată împreună cu frații ei și era printre cei mai străluciți dintre copiii ducelui. Când fratele ei, Francesco, viitorul Mare Duce de Toscana, nu înțelegea lecțiile de limba greacă, profesorii apelau la Maria pentru explicații. Pe lângă cunoștințele excepționale, ea avea și un tact didactic deosebit.

Maria era frumoasă și foarte elegantă, iar părinții încercau să o ferească de ochii tinerilor nobili de la curtea ducală. Se pare că a reușit să se întâlnească totuși în secret cu un iubit, Malatesta de’ Malatesti, și o legendă spune că tatăl ei ar fi surprins-o împreună cu acesta și ar fi înjunghiat-o în inimă. Cosimo ar fi spus apoi că frumoasa Maria a murit de febră și i-a aruncat iubitul în închisoare.

Alte mărturii indică faptul că motivul morții Mariei a fost malaria și că ducesa a murit în Livorno pe 19 noiembrie 1557. Tatăl ei a suferit cumplit și i-a păstrat portretul în dormitor până la moartea sa.

Ducele mai pierduse o fiică, pe Bia de’ Medici, născută dintr-o relație pe care Cosimo o avusese înainte de căsătoria sa cu Eleonora. Această fetiță fusese crescută cu multă dragoste la curtea familiei de’ Medici și murise pe 1 martie 1542, la doar șase ani, fiind înmormântată în cripta din Biserica San Lorenzo.

O altă fiică a ducelui Cosimo, mezina Lucrezia de’ Medici, a murit la doar 16 ani, suferind de tuberculoză, după ce se căsătorise cu Alfonso, fostul logodnic al surorii sale decedate, Maria. Prințul Alfonso a sosit la Florența în 1858, iar pe 3 iulie s-a căsătorit cu Lucrezia într-o ceremonie desfășurată în capela din Palazzo Vecchio. Din cauza vârstei fragede a Lucreziei, ducesa Eleonora a insistat ca tânăra să rămână acasă până va deveni femeie. Trei zile mai târziu, Alfonso a plecat din Florența, iar Lucrezia a rămas alături de singura sa soră supraviețuitoare, Isabella, în apartamentele mamei lor, trăind în mare parte izolată de restul lumii.

Lucrezia a părăsit curtea de’ Medici pe 17 februarie 1560, făcându-și intrarea triumfală în Ferrara, unde Alfonso a devenit duce sub numele de Alfonso di Ercole II d’Este, la scurt timp după moartea tatălui său. Aici, tânăra a rămas izolată și, în mai puțin de un an, a murit de tuberculoză după două luni de suferință cumplită, în ciuda îngrijirilor unui medic florentin trimis de tatăl său. După moartea ei, au circulat zvonuri nefondate că ar fi fost otrăvită. Lucrezia a fost înmormântată la Ferrara, în mănăstirea Corpus Domini, locul de odihnă al reprezentanților de seamă ai familiei d’Este.

Povestea dramatică a Isabellei, ultima fiică supravieţuitoare a ducelui Cosimo de’ Medici

Singura fiică supraviețuitoare a ducelui Cosimo și a ducesei Eleonora, Isabella de’ Medici, a fost logodită în anul 1553, la doar 11 ani, cu Paolo Giordano Orsini, moștenitorul Ducatului de Bracciano. Cosimo a considerat această alianță strategică esențială pentru securizarea graniței sudice a Toscanei și pentru întărirea relațiilor cu influenta familie Orsini.

Cei doi tineri s-au căsătorit în anul 1558, într-o ceremonie discretă la Villa de Castello. Paolo a plecat din Florența a doua zi, deoarece Cosimo a hotărât să o păstreze pe Isabella alături de el, oferindu-i o libertate neobișnuită pentru femeile din acea vreme și control asupra propriilor afaceri.

După moartea mamei sale, Eleonora, în anul 1562, Isabella a devenit prima doamnă a Florenței, demonstrând abilități remarcabile în politică. Deși a suferit mai multe pierderi de sarcină, Isabella a reușit să aibă primul său copil, o fiică pe nume Francesca Eleonora, cunoscută ca Nora, abia la vârsta de 20 de ani. Nora s-a căsătorit ulterior cu verișorul său, Alessandro Sforza.

Isabella, cu spiritul său liber, a atras numeroase zvonuri despre moralitatea sa, fiind suspectată de o relație amoroasă cu Troilo Orsini, vărul lui Paolo, care fusese lăsat în Florența să aibă grijă de ea în absența soțului.

Pe 16 iulie 1576, Isabella a murit subit la Villa Medici, în Cerreto Guidi. Conform fratelui său mai mare, Francesco de’ Medici, moartea a survenit în timp ce frumoasa Isabella își spăla părul de dimineață și a fost găsită decedată de soțul ei, Paolo. Cu toate acestea, versiunea oficială a fost contestată, iar ambasadorul Ercole Cortile a obținut informații că Isabella ar fi fost strangulată în plină zi de către Paolo, în fața mai multor servitori.

Ancheta nu s-a desfăşurat aşa cum ar fi trebuit. Asta deşi moartea subită a Isabellei fost a doua tragedie de acest fel în familia de’ Medici, după ce verișoara ei, Leonora, a murit într-un incident similar cu cinci zile înainte. Se crede că Paolo Orsini ar fi avut o criză de gelozie, luându-i viaţa soţiei sale.