O practică străveche, suflatul într-o cochilie de scoică, ar putea oferi o soluție simplă și ieftină pentru tratarea apneei obstructive în somn (AOS), o afecțiune periculoasă, sugerează un nou studiu clinic randomizat.
Publicată în jurnalul științific ERJ Open Research, cercetarea a descoperit că persoanele care au practicat regulat această tehnică timp de șase luni au înregistrat o reducere semnificativă a simptomelor.
AOS este o tulburare comună în care căile respiratorii se blochează repetat în timpul nopții, oprind respirația. Acest lucru provoacă sforăit puternic, somn agitat și somnolență severă în timpul zilei, crescând totodată riscul de hipertensiune arterială, boli de inimă și accident vascular cerebral.
Sforăi noaptea? Un obiect bizar, vechi de mii de ani, ar putea fi soluția
Cunoscut în cultura indiană de mii de ani, suflatul în scoică (shankh) a demonstrat în cadrul studiului că ajută pacienții cu AOS moderată să doarmă mai bine, să se simtă mai alerți și să aibă mai puține întreruperi ale respirației. Cercetătorii subliniază că aceasta este o intervenție simplă, care nu necesită medicamente sau aparate costisitoare.
„Tratamentul standard pentru AOS este un aparat CPAP, care menține căile respiratorii deschise prin suflarea de aer printr-o mască. Deși este eficient, mulți pacienți îl consideră inconfortabil și îl folosesc inconsecvent.”, a explicat autorul principal al studiului, dr. Krishna K Sharma de la Eternal Heart Care Centre and Research Institute din India, citată de Medical Xpress.
„În practica mea clinică, mai mulți pacienți au raportat că se simt mai odihniți după ce au practicat regulat suflarea shankh, un exercițiu tradițional de respirație yoghină. Aceste observații ne-au determinat să testăm riguros dacă această practică străveche ar putea servi ca terapie”, a adăugat dr. Sharma.
Studiul a inclus 30 de persoane cu AOS moderată, monitorizate pe parcursul nopții prin polisomnografie. Participanții au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: unul a practicat suflarea în scoică timp de 15 minute, cinci zile pe săptămână, iar celălalt a efectuat exerciții de respirație profundă.
După șase luni, rezultatele au fost clare. Grupul care a suflat în scoică a fost cu 34% mai puțin somnoros în timpul zilei. Testele de somn au arătat, în medie, cu patru până la cinci episoade de apnee mai puțin pe oră și niveluri mai ridicate de oxigen în sânge pe parcursul nopții.
Dr. Sharma explică mecanismul: „Modul în care se suflă în shankh este distinctiv. Implică o inspirație profundă, urmată de o expirație puternică și susținută. Această acțiune creează vibrații și rezistență, ceea ce probabil întărește mușchii căilor respiratorii superioare, inclusiv gâtul și palatul moale — zone care adesea se colabează la persoanele cu AOS.”
Pentru pacienții care consideră aparatul CPAP incomod sau prea scump, descoperirile oferă o alternativă promițătoare. Deși studiul este de mici dimensiuni, echipa plănuiește o cercetare mai amplă pentru a valida rezultatele pe o populație mai diversă și pentru a compara direct eficacitatea tehnicii cu tratamentele standard.
Profesoara Sophia Schiza, șefa grupului ERS pentru tulburări respiratorii în somn, care nu a fost implicată în studiu, a comentat: „Acesta este un studiu interesant care arată că practica străveche a suflării în shankh ar putea oferi un tratament pentru anumiți pacienți, prin antrenarea musculară. Există încă o nevoie de tratamente noi, iar un studiu mai amplu va contribui la furnizarea de dovezi suplimentare.”
