O expediție științifică în arhipelagul arctic Svalbard, menită să studieze zăpada proaspătă, a fost în mare parte blocată de condiții meteorologice neașteptate pentru luna februarie: ploaia. Incidentul a determinat echipa de cercetători de la Universitatea Queen Mary din Londra să concluzioneze că încălzirea iernii remodelează peisajele arctice într-un ritm care depășește previziunile.
În timpul șederii lor de două săptămâni, precipitațiile au căzut predominant sub formă de ploaie, permițând colectarea unei singure mostre de zăpadă proaspătă. Vremea neobișnuit de caldă a pus sub semnul întrebării fezabilitatea viitoarelor cercetări în regiune care depind de temperaturi scăzute.
Impactul direct al încălzirii: o realitate „șocantă și suprarealistă”
„Să stai în bălți de apă la gura ghețarului sau pe tundra verde și goală a fost șocant și suprarealist. Stratul gros de zăpadă care acoperea peisajul a dispărut în câteva zile. Echipamentul pe care l-am împachetat părea o relicvă dintr-un alt climat.”, a declarat James Bradley, unul dintre cercetătorii implicați.
Confruntați cu această realitate, oamenii de știință și-au reorientat eforturile. În locul studiului inițial, au redactat o lucrare despre efectele încălzirii accelerate asupra Svalbardului și a întregii regiuni arctice, publicată ulterior în revista Nature Communications.
„Încălzirea iernii în Arctica a atins de mult punctul de topire și remodelează peisajele arctice. Aceste fenomene de încălzire a iernii sunt considerate de mulți ca fiind anomalii, dar aceasta este noua Arctică.”, au scris autorii.
Efectele încălzirii arctice: De la date locale la consecințe globale
Datele confirmă observațiile lor. Svalbard se încălzește cu o viteză de aproape șapte ori mai mare decât media globală. Prognozele indică faptul că ploaia va depăși ninsoarea ca formă principală de precipitații în Arctica înainte de sfârșitul acestui secol.
Consecințele acestor schimbări se resimt la nivel planetar. Topirea ghețarilor și a calotelor glaciare contribuie direct la creșterea nivelului mării. Din anul 1993, nivelul oceanelor a crescut cu o medie de 10 centimetri, iar ritmul acestei creșteri s-a dublat, afectând ecosistemele marine și crescând riscul de inundații pentru orașele de coastă.
Abordarea acestei probleme necesită eforturi la scară largă, precum cele stipulate în Acordul de la Paris, dar implică și acțiuni la nivel individual. Reducerea consumului de plastic, utilizarea transportului alternativ și tranziția către aparate electrocasnice și sisteme de climatizare cu eficiență energetică sporită reprezintă măsuri concrete care pot contribui la atenuarea fenomenului.
