Există un material proiectat să sfideze timpul, un polimer atât de rezistent încât supraviețuiește secole. Și există o creatură modestă care tocmai l-a adăugat în meniul său. Polietilena, materialul banal al pungilor de plastic, este acum devorată și descompusă nu de o tehnologie costisitoare, ci de omida moliei mari de ceară, o vietate cunoscută până acum mai mult apicultorilor.
O cercetare prezentată recent, în data de 8 iulie 2025, la o prestigioasă conferință de biologie din Anvers, aruncă o nouă lumină asupra acestei abilități extraordinare, transformând o curiozitate științifică într-o potențială cale de ieșire din coșmarul poluării cu plastic.
Un apetit bizar, născut în stupul de albine
Abilitatea viermilor de ceară (Galleria mellonella) de a consuma plastic a fost observată pentru prima dată în anul 2017, dar mecanismele intime și consecințele asupra sănătății lor au rămas un mister. Aceste omizi nu sunt niște mutanți; evoluția le-a înzestrat cu unelte chimice unice dintr-un motiv practic. Ele trăiesc și se dezvoltă în stupi, hrănindu-se cu ceara de albine – o substanță a cărei structură chimică este surprinzător de similară cu cea a polietilenei.
Se pare că, adaptându-se la o dietă pe bază de ceară, au dezvoltat accidental un „super-poder”: două enzime specifice în saliva lor, capabile să oxideze și să depolimerizeze legăturile chimice robuste ale plasticului.
„Motorul” biologic: Cum funcționează miracolul din salivă?
Noul studiu, condus de Dr. Bryan Cassone de la Universitatea Brandon din Canada, a mers mai departe, analizând ce se întâmplă în interiorul omizii. Cercetătorii au descoperit că viermele de ceară nu doar mestecă plasticul, ci a dezvoltat un întreg proces metabolic pentru a-l transforma în lipide, stocându-l sub formă de grăsime corporală.
„Este similar cu consumul de carne de vită – dacă consumăm prea multe grăsimi saturate și nesaturate, acestea sunt stocate în țesutul adipos sub formă de rezerve de lipide, în loc să fie utilizate ca energie,” explică Dr. Cassone, oferind o analogie simplă pentru un proces biochimic complex.
Totuși, o dietă exclusiv din pungi de cumpărături nu este sustenabilă. „Nu supraviețuiesc mai mult de câteva zile cu o dietă bazată exclusiv pe plastic și pierd o masă considerabilă,” adaugă cercetătorul. Așadar, ideea de a elibera armate de omizi pe insulele de gunoi din oceane nu este o soluție viabilă. Dar adevărata valoare a descoperirii se află în altă parte.
De la omidă la tehnologie: două căi spre un viitor fără plastic
Studiul deschide două perspective revoluționare, care mută accentul de la animal la mecanismul său.
Prima cale este crearea unei economii circulare. „Am putea crește viermi de ceară în masă pe o dietă suplimentată cu polietilenă,” sugerează Dr. Cassone. Un număr de aproximativ 2.000 de omizi pot descompune o pungă de plastic în doar 24 de ore. Biomasa rezultată, bogată în proteine, ar putea fi apoi procesată și folosită în hrana comercială pentru pești. Într-o ironie poetică a naturii, plasticul care amenința viața marină ar ajunge să o hrănească, după ce a fost „procesat” de o omidă.
A doua cale, și poate cea mai promițătoare, este ingineria genetică. „Am putea explora reproiectarea căii de biodegradare a plasticului în afara animalelor,” spune Cassone. Acest lucru ar însemna izolarea enzimelor miraculoase din saliva omizii și producerea lor la scară industrială pentru a fi folosite în instalații de reciclare biologică.
Așadar, viitorul nu stă, poate, în armate de omizi devorând munții noștri de gunoi. Adevărata revoluție, sugerată de cercetarea Dr. Cassone, este mult mai subtilă și mai puternică: decodarea acestui secret biologic. Să extragem esența acestui miracol natural și să-l transformăm într-o tehnologie care nu doar curăță, ci redefinește fundamental relația noastră cu materialele pe care le creăm.
