Există un loc pe Pământ atât de vast și de nemilos, încât a fost botezat „Marea Morții”. Este un ocean de nisip fin ce acoperă peste 337.000 de kilometri pătrați – o suprafață comparabilă cu cea a Germaniei – ale cărui dune mișcătoare au înghițit totul în cale timp de secole. Deșertul Taklamakan din regiunea Xinjiang a fost o forță a naturii de neoprit, generând furtuni de nisip care întunecau cerul, distrugeau recolte și amenințau viața a milioane de oameni. Dar astăzi, în 2025, ceva aproape de neconceput s-a întâmplat. Omenirea a ripostat. Și a câștigat.
Aceasta este povestea uneia dintre cele mai ambițioase isprăvi de inginerie ecologică din istorie: încercuirea completă a deșertului Taklamakan cu o barieră vie.
O bătălie de 40 de ani împotriva nisipului în deșertul Taklamakan
Lupta nu a fost una scurtă. Timp de patru decenii, China a dus un război de uzură împotriva deșertificării. Dar faza finală, cea mai spectaculoasă, a implicat o mobilizare de forțe demnă de un film SF: 600.000 de muncitori, lucrând coordonat pentru a finaliza o centură verde colosală, lungă de 3.050 de kilometri. Această barieră ecologică nu este doar un rând de copaci; este un zid viu, proiectat să sugrume expansiunea deșertului și să protejeze zonele locuibile, conform publicaţiei Reuters.
Dar cum reușești să convingi ceva să crească în iadul de pe Pământ? Răspunsul stă într-o combinație de înțelepciune ancestrală și tehnologie de secol 21.
Arma secretă: o armată de plante și panouri solare
Echipele nu au plantat orice. Au folosit o selecție strategică de vegetație ultra-rezistentă, adevărați „soldați” verzi ai mediilor aride. Printre aceștia se numără plopii de deșert (Populus euphratica), sălciile roșii (Salix laevigata), rezistenții copaci Saxaul (Haloxylon ammodendron) și valoroasele zambile de deșert (Cistanche deserticola).
Însă adevărata genialitate a proiectului constă în modul în care această barieră se auto-susține. Întreaga centură verde este împânzită cu sisteme de control al nisipului alimentate cu energie solară. Folosind soarele abundent al deșertului – transformând astfel un inamic într-un aliat – aceste tehnologii stabilizează solul, rețin prețioasa umiditate și reduc forța vântului. Practic, au creat o infrastructură durabilă care „blochează” marginile deșertului cu o mentenanță minimă.
Impactul este deja vizibil. Noua vegetație schimbă treptat microclimatul, crescând umiditatea și creând un cerc vicios pozitiv, unde condițiile devin din ce în ce mai propice pentru și mai multă viață.
Mai mult decât un zid: nașterea unui coridor economic
Acolo unde odinioară era doar izolare, acum este conexiune. Finalizarea, în anul 2022, a căii ferate Hotan-Ruoqiang – o buclă de 2.712 kilometri care înconjoară deșertul – a fost un punct de cotitură. Comunități care se luptau pentru supraviețuire la marginea nisipurilor se află acum de-a lungul unui coridor comercial vibrant. Produse locale valoroase, precum nucile și curmalele roșii, pot ajunge acum rapid pe piețele din întreaga Chină.
Chiar și plantele folosite în lupta cu deșertul au devenit resurse economice. Zambilele de deșert, de exemplu, cunoscute local pentru proprietățile lor medicinale, sunt acum recoltate sustenabil, aducând venituri fără a compromite integritatea barierei ecologice.
Viitorul: de la deșert la super-putere energetică
Dacă oprirea deșertului și revitalizarea economică nu erau de ajuns, viitorul sună și mai spectaculos. Profitând de terenul vast, acum stabilizat, gigantul China Three Gorges Corporation a demarat deja construcția unui complex energetic absolut masiv. La finalizarea sa, programată pentru anul 2029, acesta va genera 8,5 gigawați de energie solară și 4 gigawați de energie eoliană.
Aici stă adevărata revelație a proiectului Taklamakan. Misiunea a început ca o încercare disperată de a construi un zid împotriva unui monstru. Însă, pe parcurs, s-a transformat în ceva mult mai profund: un plan director pentru a transforma unul dintre cele mai ostile medii de pe planetă într-un motor de energie verde și prosperitate.
În timp ce alte națiuni, precum cele din regiunea Sahel din Africa cu inițiativa „Marele Zid Verde”, privesc cu atenție, lecția din Taklamakan este clară. Uneori, pentru a învinge un deșert, nu trebuie doar să-l oprești. Trebuie să-i oferi un nou scop.
