Privește cerul într-o noapte senină de vară. Vezi stele, poate chiar banda lăptoasă a galaxiei noastre. Te simți mic, dar conectat la ceva vast. Însă ce-ai spune dacă tot ce vezi este doar o fărâmă dintr-o structură atât de monumentală, încât însăși existența ei pune sub semnul întrebării tot ce credeam că știm despre Univers?
O echipă de astronomi tocmai a publicat o cercetare care ne obligă să ne actualizăm adresa cosmică. Și este o schimbare dramatică.
Adresa ta devine din ce în ce mai lungă
Știm de ceva vreme că nu suntem doar o planetă care orbitează Soarele. Soarele nostru este una dintre sutele de miliarde de stele din galaxia Calea Lactee. Dar nu se oprește aici.
Calea Lactee, împreună cu vecina sa Andromeda și alte câteva zeci de galaxii mai mici, formează ceea ce numim Grupul Local. La rândul său, acest grup este situat la periferia Superclusterului Fecioarei, care face parte dintr-o structură și mai mare, botezată Laniakea. Până acum, aceasta era considerată „casa” noastră.
Noul studiu, publicat în Nature Astronomy, sugerează că Laniakea însăși este doar o componentă a unui „bazin de atracție” (BoA) de neimaginat, cu un volum de până la 10 ori mai mare.
La fel ca apa pe Pământ
Ce înseamnă asta, mai exact? „Întregul Univers poate fi considerat un mozaic de bazine de atracție adiacente, la fel cum peisajul terestru este separat în bazine hidrografice,” explică echipa în lucrarea sa.
„La fel cum apa curge în bazinele hidrografice, galaxiile curg în bazinele cosmice de atracție,” a adăugat R. Brent Tully, astronom la Universitatea din Hawaii și co-autor al studiului.
Practic, deși expansiunea universului împinge totul în afară, există aceste regiuni vaste unde galaxiile au un flux comun, ca niște curenți invizibili într-un ocean cosmic. Analizând mișcările a 56.000 de galaxii, cercetătorii au cartografiat acești curenți și au descoperit că noi, aici, în Calea Lactee, suntem prinși într-unul dintre cei mai mari curenți descoperiți vreodată.
O descoperire care sfidează modelele
Și aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Conform modelelor noastre actuale de cosmologie, bazate pe observațiile fondului cosmic de microunde (prima lumină din Univers), există o limită teoretică pentru cât de mari pot deveni aceste structuri.
Pur și simplu, de la Big Bang încoace, nu ar fi trebuit să existe suficient timp pentru ca gravitația să adune laolaltă structuri de o asemenea magnitudine.
Această nouă descoperire, alături de altele similare, pare să depășească cu mult această limită. Este ca și cum ai găsi un zgârie-nori într-un sat din Epoca Bronzului. Ceva nu se potrivește.
Deci, unde locuim de fapt?
Cartografierea universului este incredibil de complexă, iar cercetătorii sunt primii care recunosc incertitudinea. Simulările lor arată că există chiar o probabilitate de 60% ca galaxia noastră să nu se afle, tehnic, în Laniakea, ci într-o altă concentrație gigantică numită Shapley.
Dar dincolo de stabilirea adresei exacte, implicațiile sunt profunde. „Descoperirea faptului că există o mare probabilitate ca noi să facem parte dintr-o structură mult mai mare este emoționantă,” a afirmat Noam Libeskind de la Institutul Leibniz pentru Astrofizică.
Dacă observațiile viitoare vor confirma scara acestei structuri, s-ar putea să nu fie doar o piesă lipsă din puzzle-ul nostru cosmic, ci dovada că avem nevoie de un puzzle complet nou. S-ar putea să fim nevoiți să regândim forțele fundamentale care au modelat universul de la nașterea sa.
Așa că data viitoare când privești cerul, amintește-ți: nu ești doar un punct de praf. Ești un pasager pe o fâșie dintr-un râu cosmic atât de vast, încât ne forțează să regândim însăși creația.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
