„Sunt într-o masă uriașă de particule foarte mici, luminate puternic, de parcă ar fi fosforescente. N-am mai văzut așa ceva,” a transmis astronautul John Glenn, uluit, în timpul primei sale orbite. „Sunt, literalmente, mii.”
Când am început să trimitem oameni în vidul cosmic, ne așteptam la câteva surprize. Realitatea, însă, a depășit orice imaginație. Un exemplu celebru vine de la astronauții din programul Apollo, mulți dintre ei raportând flash-uri misterioase de lumină, chiar și cu ochii închiși. Dintr-un grup de 59 de astronauți, 47 au experimentat aceste fenomene, descrise ca sclipiri albe, alungite, care le perturbau uneori somnul.
Mult timp, s-a crezut că aceste flash-uri sunt cauzate de raze cosmice care traversează globii oculari ai astronauților. Totuși, mecanismul exact rămâne un mister. Experimentele efectuate în timpul misiunilor Apollo 16 și 17, unde astronauții au purtat detectoare speciale, au adus mai multe întrebări decât răspunsuri. S-a descoperit că flash-urile erau vizibile indiferent dacă ochii erau deschiși sau închiși, sugerând că explicația acceptată – radiația Cherenkov – nu era suficientă. O ipoteză alternativă este că razele cosmice interacționează direct cu retina.
Ce erau „licuricii” văzuți de astronautul John Glenn în spațiu
Dar un alt mister, la fel de captivant, este cel al „licuricilor” lui John Glenn. Pe 20 februarie 1962, la bordul capsulei Friendship 7, Glenn a devenit primul american care a orbitat Pământul. Misiunea a fost un succes, dar nu fără un moment bizar. În timpul primei orbite, imediat după apus, Glenn a raportat ceva complet neașteptat.
„Voi încerca să descriu ce văd. Particulele se rotesc în jurul capsulei și trec prin fața ferestrei, toate strălucind intens. Se mișcă foarte lent, poate cu 3-4 mile pe oră mai încet decât mine.”, a comunicat el către NASA, conform IFL Science.
Prima îngrijorare la sol a fost riscul unei coliziuni, dar Glenn a confirmat că nu a auzit niciun impact. Astronautul a estimat că particulele se aflau la doar câțiva metri distanță și că erau mii. Fenomenul era spectaculos, dar și derutant.
La fel de brusc cum au apărut, „licuricii” au dispărut. Când Soarele a răsărit din nou peste orizontul curbat al Pământului – un eveniment care se petrece la fiecare 90 de minute pe orbită – particulele pur și simplu s-au stins din câmpul vizual. „Acum, în lumina puternică a Soarelui, par să fi dispărut. Mai văd doar câteva.” a raportat el.
Deși a fost o experiență tulburătoare pentru un pionier al zborului spațial, misterul a fost elucidat în cele din urmă. Mai târziu în același an, astronautul Scott Carpenter a orbitat Pământul și a observat exact același fenomen. Confirmarea sa a ajutat NASA să determine cauza.
„Licuricii” nu erau extratereștri sau un fenomen fizic necunoscut. Erau ceva mult mai prozaic: mici particule de gheață, formate din condensul de pe exteriorul capsulei, care se desprindeau și pluteau alături de navă. Iluminate de Soare la unghiul perfect, exact la răsărit și la apus, aceste cristale de gheață străluceau feeric, creând iluzia unui roi de insecte luminoase.
Astfel, John Glenn nu doar că a intrat în istorie ca fiind primul american care a ajuns pe orbita Pământului, ci și ca unul dintre puținii oameni care au fost martorii acestui spectacol cosmic uimitor, fără să aibă cea mai mică idee ce anume priveau. O experiență cu adevărat unică.
