Radicalii liberi au o reputație îngrozitoare. Aceste molecule reactive și instabile sunt privite, în general, ca niște infractori biologici, fiind asociate frecvent cu cancerul, procesul de îmbătrânire și boli degenerative precum Alzheimer.
Cu toate acestea, corpul nostru produce în mod constant radicali liberi. Aceștia reprezintă o parte esențială a unor procese vitale, de la respirație și semnalizare celulară, până la apărarea împotriva bolilor. Așadar, apare întrebarea legitimă: sunt radicalii liberi niște răufăcători absoluți sau au beneficii pe care încă nu le apreciem la justa valoare?
Chimia haosului: de ce sunt radicalii liberi atât de agresivi?
La niveluri ridicate, radicalii liberi reprezintă, fără îndoială, un pericol. Cunoscuți adesea sub denumirea de specii reactive de oxigen (ROS), aceștia au o problemă fundamentală de structură: le lipsește un electron. Conținând un singur electron nepereche, ei sunt într-o căutare disperată de a găsi un partener pentru a forma o pereche stabilă.
Consecința? Aceste molecule devin reactive în mod indiscriminat. Vor „smulge” un electron de oriunde pot – din membranele celulare, proteine, ADN sau orice altă structură din apropiere. Acest furt deformează structura victimei, deteriorând-o sau dezactivând-o.
Și distrugerea nu se oprește aici.
„Dacă un radical smulge un electron, acesta lasă în urmă un nou electron nepereche, care va reacționa în continuare. Așadar, adesea se ajunge la o reacție în lanț neplăcută”, a explicat Michael Murphy, biolog mitocondrial la Universitatea din Cambridge, citat de Live Science.
Partea bună a instabilității
Totuși, această potență problematică nu este doar distructivă; ea poate fi exploatată de organism în circumstanțe controlate. Sistemul imunitar folosește radicalii liberi ca pe o armă pentru a ataca agenții patogeni, în timp ce alte specii cu un singur electron, precum oxidul nitric (NO), funcționează ca mesageri pentru comunicarea între celule.
„Unele enzime utilizează chimia radicalilor liberi în interiorul situsurilor lor active, deoarece aceasta le conferă capacitatea de a realiza reacții chimice mai dificile”, a declarat Murphy. Astfel, multe dintre reacțiile fundamentale ale organismului, inclusiv respirația și transportul oxigenului, se bazează pe acești intermediari radicali pentru a funcționa.
Războiul Celular
Interacționează pentru a vedea cum antioxidanții neutralizează radicalii liberi.
Scurgeri în „centrala electrică” a celulei
Surprinzător, majoritatea radicalilor din corp – aproximativ 90% – sunt generați chiar de mitocondrii, mașinăria celulară responsabilă de respirație, potrivit lui Michael Ristow, cercetător în domeniul longevității la Charité University Medicine Berlin.
Respirația eliberează energie prin descompunerea glucozei și a oxigenului, un proces complex mediat de o serie de proteine numite lanțul de transport al electronilor. Deși eficient, sistemul nu este perfect: o mică cantitate de „scurgere” face ca unii radicali să fie eliberați în mediul celular.
„Ce se poate întâmpla este ca electronii să se desprindă de aceste enzime și să reacționeze cu oxigenul pentru a forma un radical liber de oxigen numit superoxid”, a explicat Murphy. Acesta poate forma apoi peroxid de hidrogen (care nu este un radical liber, dar poate fi periculos) și, în prezența fierului feros (Fe2+), produce radicalul hidroxil – o moleculă care va reacționa violent cu orice întâlnește.
Sistemul de apărare și paradoxul antioxidanților
Deoarece acest proces face parte din funcționarea normală a celulei, radicalii liberi devin o problemă reală doar când sunt generați în exces.
Organismul a evoluat mecanisme de apărare sofisticate:
- Antioxidanți din dietă: vitaminele C și E pot neutraliza aceste particule;
- Enzime specializate: transformă radicalii în intermediari mai puțin periculoși;
- Sistemul glutation: o moleculă care acționează ca un „burete de sacrificiu”, absorbind radicalii liberi.
Problemele apar când factorii de mediu (razele UV, alcoolul) suprasolicită aceste apărări. „Razele UV pot reacționa cu ceea ce se numește fotosensibilizatori… oxigenul este transformat într-o formă mai reactivă, care acționează apoi asupra grăsimilor și a altor legături duble”, spune Murphy.
Rezultatul supraîncărcării? Țesuturi deteriorate și boli precum cancerul.
Hormesis: când stresul te face mai puternic
Aici intervine surpriza. Există dovezi tot mai clare că nivelurile controlate de radicali liberi sunt benefice, chiar esențiale, printr-un fenomen numit hormesis.
„Răspunsul la expunerea la radicalii liberi la nivel sistemic este, de obicei, o capacitate crescută de răspuns împotriva radicalilor liberi”, a spus Ristow. Practic, corpul este antrenat să fie mai pregătit, nu doar împotriva radicalilor, ci și împotriva toxinelor sau a razelor UV.
Cel mai clar exemplu este exercițiul fizic. Deși sportul produce radicali liberi, blocarea lor ar putea fi o greșeală.
„Dacă luați antioxidanți înainte sau în timpul exercițiilor fizice, efectul exercițiilor fizice asupra parametrilor de sănătate dispare sau se reduce masiv”, avertizează Ristow.
Rezistența, recuperarea, creșterea masei musculare și sensibilitatea la insulină sunt afectate negativ dacă eliminăm radicalii liberi produși în timpul efortului.
Concluzia? Radicalii liberi au potențialul de a provoca daune majore, dar etichetarea lor ca fiind exclusiv „răi” este o simplificare excesivă. Totul depinde de context și concentrație.
„Este o chestiune de echilibru”, a conchis Ristow. „Dar dacă ROS ar fi cu adevărat doar dăunători, atunci evoluția i-ar fi eliminat!”
