Sylvia Hoișie: după 3 ani în lagăr, a inventat Polidinul, minunea care a salvat generaţii întregi de români

Sylvia Hoișie (născută Korber), a văzut lumina zilei pe 24 iunie 1927, în Câmpulung Moldovenesc, devenind una dintre figurile emblematice ale cercetării medicale românești. Ca medic cercetător de renume, ea a avut un rol esențial în inventarea Polidinului, fiind cunoscută drept „mama Polidinului” sau „doamna Polidin.” De-a lungul a mai bine de jumătate din viața sa, Sylvia Hoișie și-a dedicat activitatea cercetării în sănătatea publică, lăsând o amprentă de neșters asupra sistemului medical din România.

Sylvia Hoişie, o copilărie dificilă

Născută într-o familie modestă, Sylvia Hoișie și sora ei mai mare au cunoscut doar câțiva ani de liniște. În orașul natal, Sylvia a reușit să termine doar primele două clase gimnaziale, deoarece legile antievreiești ale legionarilor începeau să intre în vigoare.

La școală, ea și colegii ei evrei erau trimiși să stea în ultimele bănci, izolați de restul copiilor. Identitatea și personalitatea lor erau anulate, fiind strigați „jidani”. După doi ani, Sylvia a fost exclusă din școală, întrerupându-i-se brutal educația.

“În toamna anului 1940, am început plină de avânt şi dornică să învăţ în a 3-a clasă gimnazială. Dar, acest început de an şcolar nu a fost obişnuit: în locul bucuriei revederii cu colegele, am avut parte de un eveniment care m-a marcat imediat. În prima zi, toate elevele evreice am fost aşezate în ultimele bănci şi o bancă liberă ne despărţea de colegele românce. Şi nimeni n-a protestat.

Colegele noastre, prietenele noastre de până ieri, pe care le cunoşteam din grădiniţă, se transformaseră brusc în duşmance. Ne huiduiau, ne adresau cuvinte jignitoare («jidance, plecaţi din România, ce căutaţi voi în casa noastră») şi fredonau un cântecel la modă în acele timpuri «toţi ţiganii şi jidanii ne tot sug, ne sug mereu…».

De aceea, a fost o eliberare momentul care a venit curând, atunci când s-a anunţat că evreii nu mai au dreptul să urmeze învăţământul de stat. Pentru mine, acest decret a fost destul de dureros, dar pentru moment m-am bucurat că am scăpat de hărţuiala colegelor mele.”, a povestit Sylvia Hoișie în volumul „Pogromul de la Iași și Holocaustul în România”.

Deportarea

Nu a trecut mult timp după tragicul eveniment de la Iași, din 22 iunie 1941, până când zvonurile sumbre s-au adeverit: avea să urmeze deportarea.

La începutul lunii octombrie 1941, toți evreii din oraș au fost chemați la gară. Copii, părinți și bunici, indiferent de starea materială, vârstă sau educație, au fost înghesuiți împreună în trenuri de transportat vite. După un drum lung și infernal, au ajuns în Atachi, în nordul Basarabiei.

„Cu greu se poate descrie ce am văzut acolo: pereţii caselor erau umpluţi cu sânge şi înscrisuri cu numele oamenilor omorâţi în acele locuri. Totul părea straniu, parcă din altă lume. Aici am văzut pentru prima dată cum un om înnebuneşte şi cum este omorât după ce a fost legat de copac. Este vorba de unul dintre farmaciştii oraşului nostru. Trebuie să vă spun că în toată această perioadă am fost păziţi de militari români.”, şi-a amintit Sylvia Hoişie.

După câteva zile, au fost reorganizaţi şi trimişi în oraşul Moghilev. Acolo, după trei săptămâni, bunicii ei au murit. „Înainte de a trece Nistrul ni s-au luat toate actele de identitate, deci nu mai existam. A trebuit să predăm tot aurul pe care îl aveam, iar banii pe care îi aveam a trebuit să-i schimbăm în ruble.”, a spus Sylvia Hoişie.

Cu puținii bani rămași, Sylvia și familia ei au reușit să convingă câțiva soldați germani să le faciliteze transportul către un loc cu condiții mai bune, ajungând astfel în localitatea Djurîn. Acolo, s-au cazat într-o casă din cartierul evreiesc, unde condițiile inumane și lipsa resurselor i-au forțat să muncească 10-12 ore zilnic în schimbul hranei. Sylvia și familia sa au supraviețuit în acest mod aproximativ 3 ani.^[sursa]

„În camere era lut pe jos, fără apă, fără lumină, fără un pat, fără sobă, fără condiţii sanitare. Era începutul iernii 1941-1942. Nu aveam mâncare decât foarte puţină şi pe aceasta o obţineam prin schimburi: adică dădeai o haină şi puteai să primeşti o bucăţică de pâine. Îmi amintesc şi acum când am făcut rost de nişte mălai, însă nu era suficient pentru mămăliguţă, aşa că am făcut un fel de mămăligă mai mult apoasă şi fiecare ne uitam la celălalt să nu primească mai mult. Aşa am trăit aproape trei ani.”, a mai povestit Sylvia Hoişie.

Revenirea în România şi cariera în medicină

Sylvia Hoișie şi familia sa au revenit în România abia în anul 1944. După ce au făcut cale întoarsă până la Moghilev, au fost preluați de trenuri militare. În loc să se întoarcă în Câmpulung, unde orașul era încă sub ocupație germană, s-au dus la Botoșani, unde se aflau ceilalți bunici.

Odată ajunsă acasă, Sylvia a reluat studiile. Deși inițial nu își dorea să devină medic, ci profesoară, a fost convinsă de sora ei mai mare să se înscrie la Facultatea de Medicină din Iași. A reușit să intre din prima încercare, în ciuda concurenței de patru candidați pe loc. În anul 1952, după susținerea examenului de stat, Sylvia Hoişie a fost repartizată de Ministerul Sănătății la Institutul Cantacuzino.

În perioada respectivă au început să aibă loc o serie de cercetări în epidemiologie, unde a fost repartizată și Sylvia Hoișie. În acest context, o echipă de medici tineri, printre care și ea, a lucrat timp de 6 ani la realizarea unui vaccin care avea să fie cunoscut drept Polidin.

„Aici era o secţie de producţie pentru vaccin antitetanic, care ulterior era trimis la Bucureşti, spre a fi finalizat. Tot în acea perioadă se iniţiaseră o serie de cercetări în epidemiologie şi aici am fost eu repartizată, la cercetări epidemiologice şi de laborator. Când ajungi în laborator îţi dai seama că trebuie să înveţi încă pe atâta ca să poţi să înţelegi ceea ce faci. Aşa şi eu am început să învăţ să fac medicină de laborator şi, mai ales, bacteriologie.”, a povestit Sylvia Hoişie.

Sylvia Hoişie şi celebrul vaccin Polidin

Ideea producerii de imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii a fost preluată din Occident, dar vaccinul s-a creat doar cu produse româneşti.

„Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente româneşti. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare.

Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior.”, a mai spus dr. Hoişie.

Sylvia Hoișie: Dedicare Totală în Testarea Polidinului

Sylvia Hoișie a demonstrat o dedicare remarcabilă testând Polidinul pe propria piele. Ea și echipa sa s-au injectat timp de șase zile consecutive cu câte 2 ml de Polidin, monitorizând atent toate reacțiile. Rezultatele au fost promițătoare, iar abia după această testare riguroasă, echipa a primit aprobarea pentru producerea Polidinului.

„L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului.”, a povestit Sylvia Hoişie.

Munca de producție a fost grea la început, pentru că nu exista aparatură și fiolarea produsului se realiza doar manual. Apoi, în anii ’70 s-au folosit mașini de fiolat și aparatură, astfel că, dacă la început se producea mai puțin, în anii 1998 – 2000 se produceau cam 15 milioane de fiole pe an.

Odată cu Sylvia Hoişie s-a stins şi Polidin

Producția Polidinului a fost oprită în anul 2012. Această decizie a fost luată din cauza nevoii de modernizare a liniei de producție și a conformării cu noile standarde europene de fabricație și siguranță. Problemele financiare și administrative au contribuit, de asemenea, la întreruperea producției.

Sylvia Hoișie a decedat pe 24 mai 2022, la vârsta de 94 de ani. Până la sfârșitul zilelor, cea supranumită „Mama Polidinului” a trăit într-un apartament modest din cartierul ieșean Tătărași.