Grigore Dimitrie Ghica, cunoscut și ca Grigore al IV-lea Ghica, domnitor al Țării Românești, a rămas în istorie nu doar prin deciziile politice, ci printr-o poveste de dragoste care a zguduit morala epocii. O pasiune mistuitoare pentru o „fetișcană” de doar 14 ani l-a făcut să-și alunge familia, să schimbe ierarhii bisericești și să trăiască o a doua tinerețe, sfidând toate canoanele.
Istoria oficială îi consemnează genealogia impresionantă: o spiță de neam ce cuprindea nu mai puțin de opt domnitori, fiind chiar rudă cu celebrul Enăchiță Văcărescu. Dar dincolo de blazon, Grigore Ghica era un om cu vicii omenești: se știa despre el că iubea femeile, câinii și lăutarii. Însă, spre apusul vieții, o singură femeie avea să conteze.
O căsnicie de 18 ani, ștearsă cu buretele
Povestea începe aparent banal. În anul 1803, la vârsta de 36 de ani, Grigore se așază la casa lui. O ia de soție pe Maria Hangerli, o partidă excelentă, fiind fiica fostului voievod fanariot Constantin Hangerli și a Ruxandrei (născută Ghica, fiica lui Alexandru Vodă).
Timp de aproape două decenii, viața de cuplu a curs liniștit, fără mari zbuciumări. Maria i-a dăruit șase copii, toți băieți. Problemele au explodat însă când Grigore se îndrepta spre bătrânețe. La 57 de ani, cu o soție de 42 de ani, domnitorul a declanșat scandalul, cei doi soți acuzându-se reciproc de adulter.
„Taina strașnică”: o copilă fără moșii, dar bogată în frumusețe
Istoricul Constantin Gane a descifrat în lucrarea Trecute vieţi de doamne şi domniţe motivul real al rupturii. Nu era vorba doar de neînțelegeri, ci de o „taină strașnică”: Eufrosina Săvescu, o „fetișcană de 14 ani”.
Istoricii notează că Eufrosina era „dintr-un neam fără strămoși și fără moșii”, un detaliu care în acea epocă ar fi trebuit să o facă invizibilă pentru un domnitor. Totuși, era „bogată în frumusețe, cum se zice că nu era alta în București”. Bătrânului i se aprinseseră călcâiele atât de tare, încât el a fost cel care a cerut divorțul, nu soția înșelată. Scopul era clar: „ținea numaidecât să-și lepede nevasta pentru a fi slobod să-și ia alta”.
Domnitorul care a sfidat Biserica
Dorința voievodului s-a lovit de un zid: Mitropolitul țării. Acesta a rămas neînduplecat, refuzând să aprobe despărțirea. Motivul nu era doar canonic, ci profund moral. Prelatul considera inacceptabilă unirea dintre „un om de aproape 60 de ani și o copilă de 14”.
Urmarea a fost dramatică pentru prima familie a domnitorului. Doamna Maria, „amărâtă, și-a luat copiii cu ea, pe tusșase, și a plecat la Brașov în iunie 1821”.
Moartea subită a Patriarhului: destin sau noroc?
Rămas singur, „moșul îndrăgostit avu noroc”. Evenimentele s-au precipitat într-un mod care ridică și astăzi semne de întrebare. În timp ce Grigore Ghica era numit domn al Țării Românești și se pregătea de înscăunare, Patriarhul Evghenie – cel care ar fi putut bloca divorțul – moare deodată, pe neașteptate, într-o zi de joi, 27 iulie.
Imediat, în locul său este numit Antim, un prelat care „se afla în închisoare” în momentul numirii. Noul Patriarh, proaspăt eliberat și instalat, i-a dat domnitorului ceea ce dorea: dezlegarea căsătoriei.
Familia Voievodului se opune: „Fetița” ținută ascunsă
Fericit că a scăpat de prima nevastă, Grigore Ghica a organizat un mare bal. Totuși, Eufrosina a lipsit. Motivul? „Despărțirea de nevastă-sa… era numai o pregătire pentru mai târziu, când va fi Eufrosina mai coaptă pentru căsătorie”.
Mai mult, Vodă se temea de gura lumii, „destul de indignată”, dar mai ales de propria familie. Cei mai iubiți membri ai familiei sale, fiul său Iorgu și sora sa Pulcheria, se opuneau vehement relației.
Astfel, domnitorul a ținut-o ascunsă „pe fetița asta” până prin 1824, când ea a împlinit 17 ani. Iubind-o „cu patimă nebună”, fostul cântăreț de serenade și-a ascultat doar inima. A luat-o ca ibovnică, i-a făcut un copil (o fată) și i-a promis că o va lua de soție imediat ce va înfrânge rezistența familiei. Totuși, au mai trecut încă patru ani în care „frumoasa Eufrosina nu era încă măritată”. În tot acest timp, Vodă avea tot ce voia: „dragoste, distracții, mărire”.
1828: fuga de 10 zile și nunta mult așteptată
Anul 1828 a adus schimbarea. Grigore Ghica a fost îndepărtat de la domnie. În haosul creat, a fugit la Brașov împreună cu Eufrosina și fiica lor nelegitimă, Maria. Au stat acolo doar vreo 10 zile.
Simțind că lucrurile s-au potolit, s-a întors la București, unde „nimeni nu părea să-i mai acorde vreo atenție”. Paradoxal, pierderea puterii a fost eliberarea lor. „Intrat din nou în viața privată, nemaiavând a ține socoteală de părerea lumii”, fostul Vodă s-a căsătorit, în sfârșit, cu Eufrosina Săvescu, în vara anului 1828. Ea avea acum 21 de ani.
Din acea clipă, deși el nu mai era domn, „Eufrosina Săvescu-Ghica își spuse doamnă! Și doamnă a rămas toată lunga ei viață”. A urmat o viață plăcută, cu „soț bătrân, dar iubitor, o avere din cele mai mari din țară și un nume din cele mai simandicoase”.
Finalul și versurile de la Colentina
Povestea lor s-a încheiat brusc în toamna anului 1834. Lui Grigore-Vodă i s-a făcut rău pe neașteptate și a murit la scurt timp, cel mai probabil inima cedându-i. Avea 70 de ani.
Înmormântarea a avut loc a treia zi, pe 18 octombrie 1834, și a fost descrisă de contemporani drept „cea mai frumoasă din câte au fost vreodată în țara aceasta”.
Pe mormântul său de la Biserica Colentina stau săpate, ca mărturie peste timp, următoarele versuri: „Pietrele de pe ulițele cetății vecinate Mărturisite-ați, călător, ce fapte laude Ghica Grigore a lucrat, domn plin de-nțelepciune L-al lui mormânt ești dator ismerenia a-ți depune”.
Pentru tânăra văduvă, necazurile au început în anul 1835. A fost târâtă în procese lungi de către Maria, prima soție a domnitorului. Litigiile au durat șapte ani, până în 1842, când, sub domnia lui Gheorghe Bibescu, Eufrosina a intrat definitiv în posesia averii dăruite de Ghica-Vodă.
Deși a rămas tânără, frumoasă și extrem de bogată, „Doamna Eufrosina… nu s-a măritat niciodată”. A trăit până în 1881, murind la vârsta de 74 de ani. Astăzi, își doarme somnul de veci la Cimitirul Bellu, ducând cu ea taina unei iubiri care a sfidat orice normă, chiar și pentru acele vremuri.
