Talibanii au interzis şahul, pe care îl consideră un joc de noroc

Talibanii au interzis şahul, considerând sportul minții drept un joc de noroc. În Afganistanul aflat sub cârmuirea talibanilor, o nouă umbră s-a așternut asupra cotidianului: șahul, vechiul joc al minții, a fost înscris pe lista neagră a activităților interzise. Considerat, până la noi dispoziții, o formă de joc de noroc ce intră în conflict cu legea moralității, interdicția a fost confirmată duminică pentru AFP de un oficial, informație preluată ulterior de France24, adâncind și mai mult izolarea culturală a țării.

Argumentul oficial invocat de Atal Mashwani, purtătorul de cuvânt al Direcției pentru Sport, este tranșant: șahul „este perceput ca un mijloc de a paria bani”, o practică strict interzisă de legea pentru propagarea virtuții și prevenirea viciului, adoptată anul precedent. Confruntat cu aceste „impedimente de natură religioasă”, Mashwani a adăugat că „șahul va fi suspendat în Afganistan până la soluționarea acestor chestiuni”, lăsând însă în suspans detaliile privind sancțiunile aplicabile celor ce ar îndrăzni să încalce noile reguli.

Talibanii au interzis șahul

Valul de consternare și resemnare a cuprins rapid comunitățile unde jocul regilor reprezenta mai mult decât o simplă distracție. La Kabul, Azizullah Gulzada, un bărbat de 46 de ani, proprietarul unei cafenele ce odinioară fremăta de pasionații șahului, a mărturisit cu amărăciune că se va conforma interdicției, deși convingerea sa în temeiurile religioase ale acesteia este șubredă. „Nenumărate țări musulmane se mândresc cu jucători de talie mondială, care participă la competiții internaționale”, a declarat el pentru AFP, subliniind paradoxul situației. „Mulți obișnuiau să vină aici zilnic, fără a paria vreun ban. Cei cu adevărat pasionați de șah sunt, probabil, cuprinși de tristețe acum.”, a continuat el, deplângând dispariția unui pretext pentru socializare și comuniune.^[sursa]

Interzicerea șahului nu este un act izolat, ci se înscrie într-o strategie mai amplă prin care autoritățile talibane, de la revenirea la putere în august 2021, își impun cu metodicitate viziunea ultra-riguroasă asupra islamului. Această campanie a dus la interzicerea progresivă a numeroase activități și sporturi. În anul 2024 competițiile de MMA (arte marțiale mixte) au fost anulate, guvernul considerându-le excesiv de „violente” și „problematice din perspectiva legii Sharia”. În contrast, cricketul continuă să fie practicat pe scară largă, însă exclusiv de către bărbați, o altă tușă pe tabloul segregării de gen.

Această listă a restricțiilor, impuse treptat încă din anul 2021, pictează un portret sumbru al vieții cotidiene: bărbaților li s-a interzis să își radă barba, farmaciile nu mai pot comercializa contraceptive, iar taxiurile sunt obligate să arboreze o singură culoare – turcoaz. Nici măcar manechinele din vitrinele magazinelor de îmbrăcăminte nu au scăpat, proprietarii fiind constrânși să le expună decapitate. În anumite provincii, achiziționarea jocurilor video sau a instrumentelor muzicale a devenit ilegală, la fel cum femeilor manager li s-a interzis să dețină magazine sau restaurante.

Însă, poate cea mai drastică și dureroasă campanie a fost cea dusă împotriva femeilor. Acestea au fost ostracizate progresiv, fiindu-le interzis accesul în parcuri, săli de sport, saloane de înfrumusețare și, lovitura de grație, în universități. Această suprimare sistematică a drepturilor femeilor a determinat Organizația Națiunilor Unite să denunțe situația din Afganistan drept un veritabil „apartheid de gen”, o realitate crudă ce transformă fiecare zi într-o luptă pentru supraviețuire și demnitate.

O moștenire milenară, interzisă: scurtă incursiune în istoria șahului

Interdicția recentă impusă de regimul taliban asupra șahului lovește într-un joc cu rădăcini adânc înfipte în istoria umanității, un simbol al strategiei și intelectului ce a traversat culturi și epoci. Originile sale sunt plasate de majoritatea istoricilor în India secolului al VI-lea d.Hr., sub forma unui joc numit „chaturanga”. Acesta nu era doar o simplă distracție, ci o veritabilă reprezentare a celor patru diviziuni ale armatei indiene de la acea vreme: infanteria, cavaleria, elefanții și carele de luptă, fiecare piesă reflectând mișcările și importanța acestora pe câmpul de bătaie.

Prin intermediul caravanelor comerciale și al contactelor culturale, chaturanga a călătorit spre vest, ajungând în Persia Sasanidă. Aici, jocul a fost adoptat și adaptat, primind numele de „shatranj”, un termen din care derivă și denumirile ulterioare din numeroase limbi, inclusiv cuvântul românesc „șah”. De altfel, celebra expresie „șah-mat” provine din persanul „Shāh Māt”, însemnând „regele este înfrânt” sau „regele este neajutorat”.

Odată cu expansiunea islamică din secolul al VII-lea, shatranj-ul a fost preluat și răspândit cu entuziasm în întregul lumii arabe, devenind un element predilect la curțile califilor și un subiect de studiu pentru erudiți, care i-au analizat complexitatea și i-au dedicat primele tratate. Căile sale de pătrundere în Europa au fost multiple: prin Peninsula Iberică, aflată sub stăpânire maură (Al-Andalus), prin Sicilia și sudul Italiei, dar și prin contactele cu Imperiul Bizantin.

Până în secolul al X-lea, șahul era deja cunoscut și practicat de aristocrația europeană. A urmat o perioadă de transformări treptate, culminând în secolul al XV-lea cu schimbări semnificative în regulament – în special acordarea unor puteri sporite reginei și nebunului – care au dinamizat jocul și l-au apropiat de forma sa modernă, cunoscută astăzi la nivel global.

De-a lungul veacurilor, șahul a depășit statutul de simplu joc, devenind o piatră de temelie a culturii universale, un instrument de dezvoltare a gândirii logice și strategice, o metaforă a confruntărilor vieții și un subiect de inspirație în artă și literatură. Faptul că un astfel de monument al ingeniozității umane, care a supraviețuit căderii imperiilor și tumultului istoriei, este astăzi interzis într-o țară precum Afganistanul, subliniază încă o dată prăpastia dintre viziunea restrictivă a unui regim și universalitatea spiritului creator uman.