În Iran există o lege care le permite bărbaţilor să se căsătorească cu fiicele lor adoptive. Acestea trebuie să aibă cel puţin 13 ani. În Iran, fetele se pot mărita la 13 ani, cu aprobarea tatălui, iar băieţii la 15 ani.
Adoptarea legii a stârnit un val de nemulţumire, îndreptat în special asupra preşedintelui Hassan Rouhani, despre care s-a crezut că este mai progresist şi nu conservator.
„Legea reprezintă legalizarea pedofiliei şi a incestului”, spune avocatul Shadi Sadr.[1]
„Nu e o parte din cultura noastră, să ne căsătorim cu copiii adoptaţi. Evident, incestul există în Iran, la fel cum se întâmplă mai mult sau mai puţin în întreaga lume, dar această lege legalizează pedofilia şi ne pune copiii în pericol”, a mai spus avocatul.
Puternicul Consiliu al Gardienilor Constitutiei a aprobat un text de lege deja adoptat de Parlament la 22 septembrie, care pur şi simplu permite unui tată să o ia de soţie pe fiica sa adoptivă, odată ce aceasta împlineşte vârsta de 13 ani.[2]
Intitulat „Protejarea copiilor şi a adolescenţilor fără tutore”, legea face referire şi la obligaţia ca o mama să poarte vălul islamic în faţa fiului ei adoptiv major, sau, idem, pentru o fiică adoptivă în faţa tatălui.
Potrivit Constitutiei islamice bazate pe Sharia, doar un membru al familiei (sot, frate, tata sau fiu) are dreptul de a vedea o femeie fara val, la domiciliul sau.
Astfel, legea intelege sa „protejeze” fiica adoptiva de privirile tatalui vitreg. Dar articolul 27 al textului legii a provocat un val de contestări din partea unui mare număr de apărători ai drepturilor omului din Iran, care consideră că s-a legalizat incestul. De ce?
Legea care a legalizat incestul
Adopţia este interzisă pe tărâmul islamului. Este apreciată drept contrară ordinelor divine ale succesiunii. Îm Republica Islamică Iran, adopţia este totuşi tolerată. Dar nu ca atare.
„Odată cu trecerea timpului, dat fiind faptul că numărul orfanilor creştea, o lege adoptată în anii 1970 a permis unui tribunal să desemneze un adult drept tutore legal al copilului”, explică Karim Lahidji, preşedintele Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului (FIDH).
„Acest text de lege a permis părinţilor să ia în grijă copilul şi să-i dea numele. Dar acest copil nu era considerat drept legitim în sensul religios al termenului. Tutorii nu erau deci părinţii săi adoptivi”, adaugă acesta.
Dar odată cu instalarea Republicii Islamice în 1979, vârsta minimă pentru căsătorie a devenit cea de 13 ani la femei si de 15 ani la bărbaţi. De atunci au fost înregistrate mai multe cazuri de căsătorie între „tutore” şi „copilul adoptiv”.
„Acest tip de căsătorie era tolerat până atunci, dar nu beneficia de nicio autorizaţie legală. De acum, această uniune este perfect legală. Articolul 27 al noii legi precizează clar că tribunalul, ţinând cont de interesul copilului, poate autoriza celebrarea căsătoriei între fiica adoptivă şi tutorele ei”, explică preşedintele FIDH.
Căsătoriile la vârste fragede sunt o problemă în Iran, anual fiind zeci de mii de astfel de cazuri.
De exemplu, în 2010 au fost 42.000 de copii, cu vârste între 10 şi 14, care s-au căsătorit.
Deşi legea statală este diferită, Sharia, codul moral şi religios al Islamului, permite căsătoria de la vârsta de 9 ani.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
