Taxa pe barbă, impozitul plătit de bărbaţi pentru a-şi putea lăsa barbă

De-a lungul timpului şi în funcţie de regiune, barba a reprezentat un simbol al masculinității, al înțelepciunii sau al religiozității pentru mulți bărbați. De aceea, taxa pe barbă poate fi considerată una dintre cele mai ciudate taxe din lume.

Cu toate acestea, în unele momente ale istoriei, barba chiar a fost un motiv de impozitare sau de persecutare din partea unor conducători care au vrut să impună un anumit model de civilizație sau de modă.

Taxa pe barbă în Anglia

Primul conducător care a introdus o taxă pe barbă a fost regele Henric al VIII-lea al Angliei, în anul 1535. Acesta purta el însuși o barbă bogată, dar a decis să-i taxeze pe ceilalți bărbați care doreau să-i imite stilul.

Unii istorici susțin că Henric al VIII-lea a introdus taxa pe barbă pentru a-și umple vistieria după ce a rupt legătura cu Biserica Catolică și a confiscat averile mănăstirilor. Alții sunt de părere că regele a vrut să impună un anumit stil vestimentar și de îngrijire personală la curtea sa, după modelul european.

Taxa era una progresivă, în funcție de rangul social al celui care o plătea, motiv pentru care barba a devenit un semn al statutului și al bogăției. Astfel, un simplu cetățean plătea 2 pence pe an, un cavaler plătea 6 pence, un baron plătea 1 șiling, iar un duce plătea 3 șilingi și 6 pence.

Se spune că cei care plăteau taxa primeau un certificat care le permitea să poarte barba fără probleme. Taxa era colectată de vameși sau de funcționari regali, care verificau lungimea și forma bărbii.

Fiul lui Henric al VIII-lea, Eduard al VI-lea, a continuat politica tatălui său și chiar a crescut taxa pe barbă. Însă, după moartea sa, regina Elisabeta I a abolit taxa și a încurajat purtarea bărbii ca o formă de respect față de memoria tatălui său.

Nu există dovezi clare că această taxă a fost introdusă în mod oficial de regele Henric al VIII-lea. Sursele sunt mai degrabă populare decât scrise sau dispuse printr-o lege, însă nici nu se poate exclude cu certitudine că a existat.

Taxa pe barbă în Rusia

Cel mai faimos exemplu de taxă pe barbă este cel din Rusia, instituită de țarul Petru I, cunoscut ca Petru cel Mare, în data de 5 septembrie 1698. Această taxă a rămas în vigoare în următorii 74 de ani, în perioada 1698 – 1772.

Petru cel Mare a fost un mare reformator al Rusiei. Acesta a reorganizat armata, sistemul de educație, administrația şi nu numai.

Ţarul a fost inspirat de călătorile sale prin Europa pentru a face aceste reforme, însă în cursul călătoriilor sale a observat că bărbații occidentali erau raşi pe față și adoptau un stil vestimentar modern. Dorind să modernizeze Rusia și să o alinieze la standardele europene, Petru I a interzis purtarea bărbii și a dat putere poliției să-i bărbierească forțat pe cei care refuzau să plătească taxa.

Rezistența față de această măsură a fost foarte mare. Secole la rând, bărbații din Rusia purtaseră bărbi lungi, astfel că acestea făceau parte din cultura tradițională. De asemenea, mulți ruși considerau că era o cerință religioasă să poarte barbă și că Biserica Ortodoxă Rusă considera rasul bărbii ca fiind o blasfemie.

Pentru a descuraja purtarea bărbii, Petru cel Mare a instituit taxa pe barbă. Cei care nu plăteau impozitul, erau bărbieriți cu forța pe loc. Taxa pe barbă depindea de statutul fiecărui bărbat.

Astfel, oamenii care trăiau și lucrau la curtea imperială, militarii, cei cu funcţii oficiale în stat, comercianții și orășenii obișnuiți trebuiau să plătească 60 de ruble pe an. Comercianții bogați plăteau 100 de ruble, iar locuitorii Moscovei 30 de ruble. De fiecare dată când doreau să intre într-un oraș, țăranii cu barbă trebuiau să achite o taxă de 2,5 copeici.^[sursa]

După ce plăteau taxa, bărbaţii primeau tichet care atesta că posesorul avea dreptul să poarte barbă. Acest tichet era în fapt o monedă de cupru sau de argint, ce avea gravate cu un cap de om cu nas, gură, mustață și barbă pe o parte și un vultur rusesc pe cealaltă parte. Au existat mai multe versiuni ale tichetului între anii 1698 și 1772.

Taxa a fost abolită la mult timp după moartea lui Petru cel Mare. Ţarul a murit în anul 1725, însă taxa a fost abolită abia în anul 1772. Ideile sale privind occidentalizarea Rusiei au continuat să fie influente şi în deceniile care au urmat.

Alte taxe pe barbă din istorie

Taxele pe barbă nu au fost aplicate doar în Anglia și Rusia. Alte țari sau orașe care au avut astfel de taxe de-a lungul timpului:^[sursa]

• Franța: regele Ludovic al XIV-lea a introdus o taxă pe barbă în 1700 pentru a încuraja purtarea perucilor la modă curtea sa.
• Germania: orașul Hamburg a avut o taxă pe barbă între 1603 și 1666 pentru cei care nu erau cetățeni ai orașului.
• Canada: orașul Victoria din provincia British Columbia a avut o taxă pe barbă între 1899 și 1900 pentru cei care lucrau în domeniul bancar sau comercial.
• Australia: orașul Brisbane din statul Queensland a avut o taxă pe barbă între 1907 și 1909 pentru cei care lucrau la primarie sau la consiliul local.

Taxa pe barbă a fost una dintre cele mai bizare și mai ciudate taxe din istorie. Aceasta a reflectat viziunea personală a unor conducători, provocând nemulţumiri profunde din partea celor afectati. În prezent, nu mai există o astfel de taxă în nicio ţară din lume.