Dacă ai putea privi printr-un telescop capabil să vadă în trecut, direct la momentul nașterii Pământului, ce ai spera să observi? Până de curând, aceasta era o întrebare pur ipotetică. Acum, însă, a devenit realitate. O echipă de astronomi, folosind cele mai puternice instrumente din lume, a capturat o imagine care este, în esență, o fotografie-document a primelor clipe din rețeta cosmică ce creează lumi ca a noastră.
Ceea ce privești nu este o simulare pe computer, ci un sistem solar care se naște acum, la 1.300 de ani-lumină de noi.
Doi giganți, o singură imagine revelatoare
Descoperirea, publicată pe 16 iulie 2025 în prestigioasa revistă Nature, se concentrează pe o stea tânără, similară Soarelui nostru, numită HOPS-315. Folosind puterea combinată a două dintre cele mai avansate instrumente ale noastre – Telescopul Spațial James Webb (JWST) și Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) din Chile – oamenii de știință au putut face ceea ce era înainte imposibil.
Inițial, JWST a detectat materie fierbinte în jurul stelei, dar imaginea era incompletă. A fost nevoie de precizia incredibilă a lui ALMA pentru a urmări această materie până la sursa ei: un disc dens de praf și gaz care se rotește în jurul stelei, cunoscut ca disc protoplanetar.
„Atunci s-a dezvăluit totul,” a declarat pentru publicaţia Live Science Edwin Bergin, co-autor al studiului și specialist în formarea stelelor la Universitatea din Michigan. Pentru prima oară, au fost detectate solidele care stau la baza planetelor în plin proces de formare.
Rețeta pentru un nou Pământ
Imaginea este hipnotizantă. Vedem un flux de monoxid de carbon, colorat în portocaliu, care se extinde de la stea într-o formă de fluture. În centrul său, ca o coloană vertebrală extraterestră, strălucește un jet albastru de monoxid de siliciu.
Acesta este momentul magic. Monoxidul de siliciu gazos este surprins exact în clipa în care se răcește și se condensează, transformându-se în silicați solizi – cărămizile fundamentale din care sunt construite planetele stâncoase precum Pământul, Marte sau Venus.
Acest proces este incredibil de trecător, durând doar între 100.000 și 200.000 de ani – o clipită la scara cosmică. Surprinderea lui „în flagrant” este o realizare monumentală, echivalentul găsirii unui ac într-un car cu fân cosmic.
O fereastră către propria noastră istorie
De ce este acest lucru atât de important? Pentru că ne oferă o perspectivă fără precedent asupra propriei noastre origini. Știm din studiul meteoriților antici din sistemul nostru solar că aceștia sunt plini de minerale cristaline, formate din același monoxid de siliciu. Acum, nu doar deducem, ci vedem cum se formează aceste materiale.
„Istoria formării planetelor este istoria mișcării și a mișcării,” subliniază Bergin. Această imagine ne arată dansul cosmic al materiei, un mediu haotic și fierbinte unde particulele solide se ciocnesc și se unesc, crescând treptat de la praf la roci, de la roci la asteroizi și, în final, la planete.
Această descoperire nu este doar o imagine frumoasă. Putem spune că este o confirmare vizuală că procesele care au dus la apariția casei noastre nu sunt, probabil, unice. Privind la HOPS-315, ne privim, de fapt, pe noi înșine, într-o oglindă cosmică întinsă peste timp și spațiu. Iar cercetătorii sunt abia la început, sperând să găsească și alte „creșe” stelare similare, deschizând un capitol complet nou în explorarea Universului.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
