Arheologii din Turcia au scos la lumină un templu vechi de 2.700 de ani, un complex sacru dotat cu o peșteră și idoli de piatră sculptați direct în stâncă. Situl, descoperit în apropierea orașului modern Denizli, ar fi putut fi dedicat unei puternice zeițe mamă, o divinitate venerată de-a lungul secolelor de multiple culturi.
De ce este important? Dincolo de vechimea sa, acest templu ne oferă indicii rare despre viața spirituală a frigienilor, un popor cunoscut mai mult prin mitul Regelui Midas. Înțelegerea cultului „zeiței mamă” ne ajută să conectăm credințe care au traversat mii de ani și culturi diverse, de la anatolieni la greci și romani, arătând cum ideile religioase au călătorit și s-au transformat în lumea antică.
Sanctuarul a fost construit de frigieni, un popor care a stăpânit un regat în regiune între aproximativ 1200 și 650 î.Hr. Figura centrală a panteonului lor era o zeiță a naturii și fertilității, cunoscută sub nume precum „Matar”, „Materan” sau „Cybele”. Cultul ei a depășit granițele regatului frigian – al cărui cel mai faimos suveran rămâne legendarul rege Midas – fiind adoptat și de grecii și romanii antici, care au continuat să o venereze mult timp după dispariția Frigiei.
Detaliile sanctuarului dedicat zeiței mamă
Bilge Yılmaz Kolancı, profesor de arheologie la Universitatea Pamukkale și unul dintre coordonatorii săpăturilor, descrie un sit complex. „Situl sacru include un monument frigian din piatră, o peșteră sacră și doi idoli gemeni din piatră”, a explicat aceasta.
Fotografiile relevă idoli erodați de timp, sculptați direct în stâncă. Complexul conține, de asemenea, „numeroase vase pentru libații și canale de scurgere”, a adăugat Kolancı, indicii ale ritualurilor antice care implicau ofrande lichide. Deși cercetarea este în desfășurare, echipa a confirmat datarea sitului între 2.600 și 2.800 de ani vechime.
Perspectiva experților asupra noului templu frigian
Lynn Roller, profesor emerit de artă mediteraneană antică la Universitatea din California, Davis, care nu a fost implicată în proiect, consideră că descoperirea este congruentă cu alte situri cunoscute. „Din imagini, situl pare să fie în concordanță cu alte sanctuare frigiene pe care le cunoaștem. Idolii dubli sculptați în stâncă sunt foarte uzați… Dar chiar și în starea lor actuală, ei amintesc de perechile de idoli găsiți în Orașul lui Midas și în alte situri frigiene.”, a declarat Roller pentru publicația Live Science.
Roller susține că datarea este plauzibilă pentru „perioada principală a culturii și puterii frigiene, adică între secolele VIII și VI [î.Hr.]” și notează că „locația, într-o zonă montană, este tipică pentru sanctuarele frigiene timpurii”. Totuși, expertul îndeamnă la prudență: „atribuirea unui cult al fertilității și al recoltei mi se pare destul de speculativă – nu avem informații concrete despre ritualurile celebrate pentru zeița frigiană Matar”.
Descoperirea unui astfel de altar în apropiere de Denizli nu este complet neașteptată, adaugă Roller. „Denizli este destul de aproape de vechiul Hierapolis – actualul Pamukkale – iar misiunea arheologică italiană… a descoperit un altar frigian timpuriu în interiorul orașului antic.”
Descoperirea acestui sanctuar frigian nu este doar o simplă adăugare la harta arheologică a Turciei; este o fereastră directă către procesul științific în acțiune. Dialogul dintre entuziasmul inițial al echipei de la Pamukkale și perspectiva prudentă a experților externi, precum Lynn Roller, ilustrează perfect rigoarea necesară în interpretarea trecutului.
Fiecare artefact, de la idolii de piatră la canalele de libație, devine un element într-o scenă istorică extrem de complexă. Chiar dacă rolul exact al zeiței Matar rămâne subiect de dezbatere, acest templu aduce în prim-plan complexitatea spirituală a frigienilor și ne reamintește că istoria nu este o poveste statică, ci o conversație continuă între descoperiri și interpretări.
