Tomografiile CT dezvăluie ultimele clipe ale copiilor incași sacrificați ca „mesageri ai zeilor”

Noile scanări prin tomografie computerizată (CT) au oferit o perspectivă fascinantă, dar sumbră, asupra ultimelor clipe ale unor copii incași sacrificați în urmă cu aproximativ 500 de ani. Celebrele „mumii de gheață” din Anzi, păstrate într-o stare excepțională timp de secole, încep să-și dezvăluie secretele medicale, demontând mitul „perfecțiunii” propagat de primele relatări istorice.

Cercetătorii au examinat rămășițele a patru copii sacrificați pe vârfurile izolate ale Anzilor pentru a servi drept „mesageri ai zeilor”. Studiul, publicat recent în Journal of Archaeological Science: Reports, indică faptul că realitatea biologică a acestor copii era departe de imaginea idealizată descrisă de conchistadori.

Știința versus Propaganda Istorică

Conform cronicilor spaniole timpurii, victimele ritualului capacocha erau alese pentru frumusețea și sănătatea lor absolută, fiind considerate ofrande impecabile pentru divinități. Totuși, analizele bioarheologice moderne spun o altă poveste.

„Descoperirile noastre arată că relatările cronicarilor trebuie tratate cu prudență. Deși sursele istorice descriu copiii ca fiind fizic perfecți și fără defecte, analizele științifice relevă o realitate foarte diferită.”, explică Dagmara Socha, arheolog la Universitatea din Varșovia și autor principal al studiului.

Grupul analizat a inclus o fetiță de 8 ani, una de 10 ani, o adolescentă de 14 ani și faimoasa „Doamnă de Ampato” (cunoscută și sub numele de „Momia Juanita”), găsită în anul 1995 lângă vârful vulcanului Ampato din Peru. Scanările au scos la iveală că aceste „ofrande divine” sufereau de afecțiuni comune epocii: fetița de 8 ani prezenta un esofag mărit (posibil simptom al bolii Chagas, o infecție parazitară endemică) și cicatrici pulmonare ce sugerează o luptă anterioară cu tuberculoza.

Prima dovadă de mumificare artificială: „Reparații” post-mortem?

Una dintre cele mai bizare descoperiri vizează fetița de 10 ani găsită pe Muntele Ampato. Scanările CT au dezvăluit că aceasta fusese sacrificată în altă parte și mutată ulterior pe munte. Mai mult, cercetătorii au descoperit că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu pietre și textile.

Aceasta este prima dovadă directă că unele cadavre erau pregătite în mod deliberat pentru mumificare înainte de a fi depuse la altitudini de peste 5.800 de metri. Autorii studiului speculează că acest proces ar fi putut fi o metodă de a „remedia” deficiențele fizice ale victimelor, pentru a le aduce mai aproape de idealul de perfecțiune cerut de zei.

Lovitura finală: cum mureau copiii incași sacrificați ca „Mesageri ai Zeilor”

Deși relatările spaniole sugerau strangularea sau sufocarea ca metode principale de ucidere, probele fizice de pe muntele Ampato și de pe vulcanul Sara Sara (situat la 160 km distanță) indică o realitate mult mai violentă. Toate cele patru victime analizate par să fi murit din cauza unor traumatisme craniene severe, provocate probabil de lovituri puternice cu bastoane de lemn.

Rolul acestor copii nu se încheia însă odată cu moartea. Ca „mesageri ai zeilor”, mumiile lor deveneau obiecte de venerație și mediatori între lumea celor vii și zeitățile andine (Apus). Cronicarul Pedro Pizarro nota că localnicii vizitau mumiile înghețate chiar și la mult timp după ritual, cerândule permisiunea pentru decizii importante, cum ar fi căsătoriile.

„Dovezile sugerează că acești copii au continuat să funcționeze ca mediatori între comunitate și divinitate mult timp după moartea lor”, concluzionează Dagmara Socha, subliniind persistența spirituală a acestor victime în cosmologia incașă.