În Londra Războiului Rece, cele mai periculoase secrete nu se discutau în buncărele MI5, ci într-un local de lux condus de o femeie cu o siluetă fragilă și o voință de fier. Ministrul Apărării al Marii Britanii stătea la o masă, un colonel KGB la bar, iar în mijlocul lor, controlând totul cu o precizie matematică, trona Elena Constantinescu.
Lumea o știa drept Helen O’Brien, regina vieții de noapte londoneze. Cei din serviciile secrete o știau drept femeia cu „trup de balerină și minte de inginer”. Iar pentru istoria nescrisă a României, ea rămâne singura persoană care a îndrăznit să-l umilească public pe fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu, într-o vreme în care nimeni nu ridica privirea din pământ în fața lui.
O tinerețe trăită cu pedala la podea
Mult înainte de a deveni o legendă a spionajului monden, Elena a fost fiica rebelă a unui magnat imobiliar din București și a unei ducese cu sânge ruso-german. Nepoată a fostului ministru de finanțe Mircea Cancicov, Elena a refuzat rolul decorativ rezervat femeilor din epocă.
Lua lecții de călărie de la prizonieri cazaci, pilota avioane și visa să conducă propriul imperiu. Însă istoria a avut alte planuri. După o căsătorie fulgerătoare cu ofițerul RAF Kenneth Archer, încheiată tragic prin moartea suspectă a acestuia după doar o lună, Elena a devenit ținta unor acuzații grave. Stigmatizată pentru relațiile cu militarii britanici și suspectată de complicitate, a fost forțată să fugă din țară. Exilul nu a înfrânt-o; a reinventat-o.
„Eve’s Club”: ministerul secretelor de pe Regent Street
Ajunsă în Anglia și recăsătorită cu Jimmy O’Brien, Elena a transformat supraviețuirea în artă. A deschis „Eve’s”, un local care avea să devină rapid centrul nervos al intrigilor londoneze. Atracția nu era doar șampania fină, ci trupa de 35 de balerine superbe, antrenate de Helen nu doar pentru dans, ci și pentru culegerea de informații prin așa-numitele „legături primejdioase”.
Puterea ei nu era un mit. O listă a membrilor clubului, publicată ulterior de Daily Mail, a dezvăluit anvergura imperiului său de influență:
- 9 Maharadjahi și 2 Sultani;
- 12 Ambasadori și zeci de diplomați;
- 70 de nobili britanici;
- Figuri legendare: Aristotel Onassis, Errol Flynn, Judy Garland.
Sir Lawrence Dunne, judecătorul-șef al Londrei din acea perioadă, a rezumat perfect situația când a văzut lista: „Eve’s pare să fie un departament al Ministerului de Externe și al Parlamentului!”
Momentul adevărului: umilirea „Prințișorului” Nicu Ceaușescu
Deși naviga ape tulburi între spioni KGB (precum colonelul Rajkov) și operațiuni MI5 (inclusiv împotriva dictatorului ugandez Idi Amin), Elena Constantinescu și-a demonstrat adevăratul caracter într-o seară de iulie 1974.
Pragul clubului a fost trecut de Nicu Ceaușescu. Fiul preferat al dictatorului, obișnuit ca în România dorințele lui să fie ordine, a crezut că Londra este o simplă extensie a puterii tatălui său. Comportamentul său a fost, previzibil, abuziv: a pipăit o animatoare și a mușcat-o de gât pe o a doua.
Fetele s-au plâns patroanei. Reacția Elenei a fost instantanee și lipsită de orice ezitare: nota de plată și evacuarea imediată.
Securistul care îl însoțea pe Nicu a încercat să o intimideze, invocând statutul „Prințișorului”: „Este băiatul președintelui României!”
Replica Elenei Constantinescu a tăiat aerul mai tăios decât orice lamă și a rămas în istoria demnității românești: „În primul rând, nu e fiul președintelui nostru, ci e fiul președintelui vostru; în al doilea rând… îl bag în mă-sa!”
A fost o lecție brutală de realitate pentru Nicu Ceaușescu: în clubul Elenei, numele tatălui său nu valora nici cât scrumul de țigară.
Prețul puterii: între glorie și celulă
Viața la limită vine mereu cu o notă de plată. În ciuda conexiunilor sale înalte, Elena Constantinescu nu a fost invincibilă. În anul 1978, autoritățile britanice au arestat-o pentru evaziune fiscală. A fost condamnată la 2 ani de închisoare, executând șase luni din această pedeapsă. A fost momentul care a umanizat-o – dovedind că până și „Regina Nopții” poate fi atinsă.
Clubul „Eve’s” a rezistat aproape patru decenii, închizându-se definitiv în anul 1992. După moartea soțului său, Helen O’Brien a simțit nevoia să închidă cercul. S-a întors în România post-decembristă, trăindu-și ultimii ani în liniște, departe de intrigile care i-au marcat existența. S-a stins din viață în 2007, la 81 de ani, lăsând în urmă o biografie care bate orice scenariu de film.
Într-o lume a compromisurilor, povestea Elenei Constantinescu ne reamintește că autoritatea reală nu se moștenește, ci se câștigă. Iar pentru o noapte, în inima Londrei, o româncă a fost singura care a avut curajul să spună „NU” regimului de la București.
