O companie de biotehnologie din Paris folosește inteligența artificială și drojdia pentru a produce alternative la uleiul de palmier, cocos și shea, promițând să elimine defrișările din lanțurile de aprovizionare pentru cosmetice și alimente, într-un timp record.
Pe măsură ce Europa se pregătește să implementeze reglementări stricte împotriva importurilor care contribuie la defrișări, start-up-ul SMEY susține că a găsit soluția. Compania dezvoltă primele uleiuri de cocos, palmier și shea cultivate în laborator, o inovație care ar putea revoluționa industrii întregi. Potrivit Euronews, tehnologia lor poate reduce ciclul de aprovizionare de la 18-24 de luni la doar 30 de zile, oferind o alternativă complet trasabilă și ecologică.
Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului UE privind Defrișările în decembrie, companiile care importă produse neconforme riscă amenzi de până la 4% din cifra de afaceri globală. Această presiune legislativă determină brandurile să caute urgent înlocuitori pentru uleiurile a căror producție convențională este strâns legată de distrugerea pădurilor, pierderea biodiversității și probleme sociale.
Uleiul de palmier are un rival: de la plantații la fermentație ghidată de IA
În loc de câmpuri agricole, SMEY folosește bioreactoare. Nucleul tehnologiei lor este „Neobank of Yeasts” (NOY), o bibliotecă ce conține peste 1.000 de tulpini de drojdie nemodificate genetic. Aceste tulpini sunt analizate de un sistem de învățare automată care prezice care dintre ele poate produce profilul lipidic exact necesar pentru o anumită aplicație, fie că este vorba de un produs cosmetic sau alimentar.
„Abordarea noastră combină fermentarea și învățarea automată într-un singur sistem integrat. Lucrăm cu tulpini de drojdie non-OMG provenite din natură, utilizând tehnologia de fermentare pentru a produce uleiuri cu profiluri lipidice precise.”, a declarat fondatorul Viktor Sartakov-Korzhov pentru Euronews.
Procesul începe prin cartografierea profilului lipidic natural al fiecărei tulpini. Ulterior, în laborator, se aplică un proces de evoluție adaptivă și optimizare pentru a crește producția la scară largă, totul fără a recurge la modificări genetice. Rezultatul este o accelerare dramatică a procesului de dezvoltare. „Această combinație scurtează ciclul de cercetare și dezvoltare de la 18-24 de luni la aproximativ 30 de zile pentru selectarea tulpinilor,” a adăugat el.
O soluție pentru mediu și etică
Compania își prezintă uleiurile ca o soluție la multiplele probleme asociate cu agricultura convențională: defrișări, distrugerea habitatelor, consumul excesiv de apă și îngrășăminte, dar și abuzurile asupra forței de muncă.
„Uleiurile produse în laborator sunt un pas promițător către sustenabilitate, în special pentru ingredientele cu impact ridicat,” a afirmat Marc Mazodier, profesor de marketing la ESSEC Business School, citat de Euronews. El a subliniat că aceste uleiuri „nu utilizează pesticide sau îngrășăminte și nu reprezintă o amenințare pentru ecosistem”, respectând în același timp cerințele vegane și cruelty-free.
Sartakov-Korzhov a menționat că tehnologia permite localizarea producției și crearea de noi formule cu o stabilitate și o durată de valabilitate mai mari. „Obiectivul nostru este să adăugăm valoare și să consolidăm reziliența fără a înlocui actorii existenți,” a spus el, indicând oportunitatea ca brandurile de lux europene să producă local uleiuri de calitate cosmetică pe care în prezent le importă.
Inițial, SMEY se concentrează pe piața cosmetică cu Noyl Silk, un unt bogat în acid oleic pentru îngrijirea pielii, a părului și machiaj. Pe termen lung, compania vizează și sectorul alimentar cu produse precum Noyl Cocoa, o alternativă la untul de cacao.
Provocări: costuri, reglementări și consum de energie
În ciuda potențialului uriaș, tehnologia se confruntă cu obstacole semnificative. „Uleiurile trebuie să ofere rezultate identice sau mai bune decât ingredientele pe care le înlocuiesc. Aprobarea reglementară este un alt factor important,” a recunoscut Sartakov-Korzhov. El estimează că obținerea aprobărilor în Europa ar putea dura aproximativ doi ani și jumătate pentru alternativele la untul de cacao și trei ani pentru înlocuitorii uleiului de palmier în produse alimentare.
Profesorul Mazodier a avertizat și asupra altor aspecte. Unele procese de fermentare consumă multă energie, ceea ce le-ar putea reduce avantajul ecologic dacă nu sunt alimentate din surse regenerabile. De asemenea, costurile de producție sunt încă mai mari decât cele ale uleiurilor convenționale, deși se așteaptă ca acestea să scadă în timp.
Alte provocări includ dependența de materii prime agricole (precum trestia de zahăr sau porumbul), preferința unor consumatori pentru etichetele „naturale” și impactul ambalajului și transportului.
„Uleiurile cultivate în laborator ar putea face ca lanțurile de aprovizionare să fie mult mai puțin expuse agriculturii fragile. Dar ele introduc noi dependențe… ceea ce înseamnă că ele completează, mai degrabă decât înlocuiesc complet uleiurile agricole pe termen scurt.”, a concluzionat Mazodier.
