Ultima masă a unui crocodil mumificat din Egiptul Antic a fost dezvăluită în urma unui CT, 3.000 de ani mai târziu

Ce imagine vă vine în minte când vă gândiți la mumiile egiptene antice? Poate vă amintiți de o excursie școlară la muzeu, când ați văzut o persoană mumificată într-o vitrină. Sau poate evocați imaginea mumiilor din filmele de la Hollywood, care ies din mormintele lor nisipoase ca niște zombi, cu bandaje murdare fluturând în vânt. Oricum ar fi, un crocodil mumificat nu reprezintă o variantă probabilă.

Surprinzător pentru mulți, egiptenii nu au păstrat doar oameni pentru eterninate. Au mumificat și milioane de animale.

Egiptenii au mumificat milioane de animale

Un studiu ştiinţific a dezvăluit detalii fascinante despre ultimele ore din viața unui crocodil, mumificat de către îmbălsămătorii egipteni antici. Folosind tehnologia CT (tomografie computerizată), cercetătorii au reușit să determine modul în care animalul a murit și cum a fost tratat corpul său după deces.^[studiu]

Pentru egiptenii antici, animalele aveau un rol religios semnificativ, fiind considerate punți între lumea pământească și cea divină. De exemplu, șoimii erau asociați cu zeul Soarelui, Horus, datorită capacității lor de a zbura aproape de Soare, iar pisicile erau venerate în legătură cu zeița Bastet, protectoare curajoasă și maternă.

Cele mai multe mumii de animale au fost create ca ofrande votive, fiind oferite zeilor.

Mumiile de animale oferă o fereastră către lumea naturală din perioada 750 î.Hr. – 250 d.Hr. Unele dintre aceste specii mumificate nu mai există în Egiptul de astăzi.

De exemplu, ibisul sacru, o pasăre cu picioare lungi și cioc curbat, era o prezență comună pe malurile Nilului pentru egiptenii antici. Păsările erau mumificate în milioane de exemplare și oferite zeului Thoth, patronul înțelepciunii și scrisului. Astăzi, ibisurile nu mai trăiesc în Egipt, mutându-se spre sud, în Etiopia, din cauza schimbărilor climatice și a deșertificării.

Un crocodil mumificat îşi dezvăluie secretele după 3.000 de ani

Crocodilul era un alt animal frecvent mumificat. Deși crocodilii trăiau odată în Nil, construcția barajului Aswan din anul 1970 a împiedicat migrația lor spre nord, în Delta Nilului.^[sursa]

Crocodilii erau asociați cu Sobek, zeul Nilului, a cărui prezență simboliza inundațiile anuale ale râului, care furnizau apă și nămol fertil pentru agricultură.

Mumiile de crocodil erau ofrande dedicate lui Sobek și erau utilizate ca talismane în tot Egiptul faraonic pentru a alunga spiritele rele. Pielea de crocodil era purtată ca îmbrăcăminte sau animalele erau atârnate deasupra ușilor caselor pentru protecție.

Cele mai multe mumii de crocodil sunt de animale mici, sugerând că egiptenii aveau metode de incubare și îngrijire a puilor până când erau necesari pentru ritualuri. Descoperirile arheologice sprijină această teorie, scoțând la iveală locuri dedicate incubării ouălor și creșterii puilor. Unii crocodili erau crescuți ca animale sacre și lăsați să moară de moarte naturală.

Pe măsură ce crocodilii creșteau, riscurile pentru îngrijitorii lor deveneau mai mari, sugerând că exemplarele mai mari erau capturate din sălbăticie și pregătite rapid pentru mumificare. Studiile asupra rămășițelor mumificate ale crocodililor mai mari au arătat traume craniene provocate de oameni, probabil în încercarea de a imobiliza și ucide animalele.

Ultima masă a unui crocodil mumificat

Descoperirile cercetătorilor asupra mumiei de crocodil incluse în acest studiu oferă indicii despre metodele de capturare ale acestor animale. Mumia, aflată în colecția Muzeului și Galeriei de Artă din Birmingham, Marea Britanie, măsoară 2,23 metri lungime. În mai 2016, mumia a fost transportată la Spitalul Regal pentru Copii din Manchester pentru a fi supusă unor serii de investigații radiografice, ca parte a unui studiu mai amplu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Manchester.^[sursa]

Tehnologiile moderne de imagistică medicală permit studierea artefactelor antice fără a le distruge, așa cum se întâmpla în trecut.

Radiografiile și tomografiile au arătat că tractul digestiv al crocodilului era plin de pietre mici, numite „gastrolit”. Crocodilii înghit adesea astfel de pietre pentru a-i ajuta la digestie și pentru a-și regla flotabilitatea. Prezența gastrolitilor sugerează că îmbălsămătorii nu au realizat eviscerarea, procesul de îndepărtare a organelor interne pentru a preveni descompunerea.

Printre pietre, imaginile au dezvăluit și un cârlig de pescuit metalic, împreună cu un pește.

Acest studiu indică faptul că crocodilii mari, destinați mumificării, erau probabil capturați din sălbăticie folosind cârlige momite cu pește. Descoperirea susține relatările istoricului grec Herodot, care a vizitat Egiptul în secolul al V-lea î.Hr. și a scris despre utilizarea porcilor bătuți pentru a atrage crocodilii pe malurile Nilului, unde erau prinși cu ajutorul cârligelor momite.^[sursa]

Deși numeroase aspecte ale vieții din Egiptul antic sunt bine documentate, există puține informații despre venerarea animalelor și procesul de mumificare al acestora. Scrierile autorilor antici care au vizitat Egiptul rămân unele dintre cele mai valoroase surse de informații.

Pentru a completa cercetările, colegii de la Școala de Bijuterie din Birmingham au realizat o replică a cârligului în bronz, materialul cel mai probabil folosit la crearea cârligului original, care va fi expus alături de mumia de crocodil.

Tehnologia modernă oferă constant noi perspective asupra trecutului nostru antic. Pe măsură ce avansăm, se poate doar specula ce secrete vor dezvălui tehnologiile viitoare.