Un antibiotic uitat, creat în urmă cu 80 de ani, ar putea fi un ucigaș de superbacterii

Un antibiotic uitat, dezvoltat în urmă cu aproape opt decenii și abandonat apoi în negura timpului, ar putea oferi în zilele noastre soluții noi în lupta contra superbacteriilor rezistente la medicamente.

Aproape jumătate din antibioticele utilizate în prezent derivă din compuși descoperiți acum aproape un secol, în timpul „epocii de aur” a antibioticelor. Printre aceștia, streptotricina a fost izolată în anii 1940, remarcându-se pentru potențialul său de a trata infecții provocate de bacteriile gram-negative – o categorie de microbi care, spre deosebire de bacteriile gram-pozitive, nu au un perete celular gros pe care majoritatea antibioticelor să îl poată ataca. Această caracteristică le face dificil de eliminat și reprezintă o provocare majoră pentru cercetători și pentru industria farmaceutică.

În anul 2017, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat o listă cu cei mai periculoși agenți patogeni rezistenți la medicamente, dintre care cei mai mulți erau bacterii gram-negative. În ciuda potențialului, streptotricina nu a fost considerată o opțiune în tratamente, fiind abandonată după ce studiile inițiale au arătat o toxicitate ridicată la nivel renal.^[sursa]

Un antibiotic uitat: streptotricina

Antibioticul a rămas astfel îngropat în literatura științifică, până acum, când patologul James Kirby de la Universitatea Harvard și colegii săi au început să îi exploreze potențialul sub un nou nume: nourseothricin.

„Odată cu creșterea numărului de patogeni multirezistenți, pentru care avem puține opțiuni active de tratament, este timpul să revizuim compușii neglijați în trecut și să le explorăm din nou potențialul.”, a declarat Kirby.^[sursa]

Nourseothricinul este un produs natural creat de bacterii gram-pozitive din sol și este, de fapt, un amestec de antibiotice, printre care streptotricina F (S-F) și streptotricina D (S-D). Deși nourseotricinul și S-D s-au dovedit toxice pentru celulele renale în testele de laborator, Kirby și echipa sa au stabilit că S-F nu prezintă acest efect dăunător. În același timp, S-F rămâne eficient împotriva bacteriilor gram-negative rezistente, și la concentrații care nu sunt toxice.

Testele pe șoareci au arătat că S-F poate elimina o tulpină bacteriană rezistentă la multiple medicamente, fără efecte toxice majore asupra organismului. „Bacteriile din sol au dezvoltat, de-a lungul eonilor, mecanisme prin care își apără teritoriul, producând antibiotice capabile să penetreze barierele protectoare ale bacteriilor gram-negative. Streptotricinele sunt rezultatul unei astfel de curse evolutive a înarmării.”, a explicat Kirby.

Mecanismul exact prin care streptotricina își atacă țintele este încă neclar, însă se pare că se leagă de bacteriile gram-negative, interferând cu sinteza proteinelor într-un mod diferit față de alte antibiotice. Dacă cercetătorii reușesc să descifreze acest proces, ar putea deschide calea spre dezvoltarea unei noi clase de medicamente împotriva bacteriilor rezistente la tratamentele actuale.

Kirby și echipa sa lucrează deja la îmbunătățirea streptotricinelor naturale, precum S-F, pentru a le optimiza eficiența împotriva superbacteriilor. „Antibioticele din această clasă, cu semnificație istorică, dar uitate mult timp, merită o resurgență a interesului.”, a afirmat Kirby.