Un artefact rar, vechi de 4.000 de ani, menționat de 25 de ori în Biblie, a fost descoperit în „Peștera Craniilor” din Israel

Arheologii au descoperit un artefact rar care se regăsește menționat în mod repetat în cadrul Vechiului Testament din Biblie.

Cercetătorii au descoperit într-o peșteră din Israel o țesătură veche de 3.800 de ani, colorată cu „vierme stacojiu”, un colorant care este menționat de 25 de ori în Scriptură. Colorantul roșu a fost creat din carcasele și ouăle unei insecte, pe care oamenii le măcinau până obțineau o pulbere pentru a colora hainele.

Materialul textil conținea fire de lână vopsite în roșu, care fuseseră împletite prin fire de in necolorate pentru a forma un desen în formă de grilaj.

Acest artefact rar, menţionat de 25 de ori în Biblie, a fost descoperit în Peştera Craniilor din Israel

Autoritatea israeliană pentru antichități (IAA) a anunțat descoperirile, după ce a găsit materialul textil de mai puțin de doi centimetri ascuns în „Peștera Craniilor” din deșertul Iudeii.

„Viermele stacojiu” menționat în Biblie este o insectă cu cochilie, care trăiește în stejari, principala specie din lumea antică fiind Kermes.^[sursa]

Cum se obţinea vopseaua roşie

Femelele și ouăle lor produc acid carminic, care dă colorantului culoarea roșie. Oamenii colectau insectele, le stropeau cu oțet, uscau carcasele și apoi măcinau resturile până obțineau o pudră folosită pentru colorarea țesăturilor și a hainelor.

„Nuanța roșie, variind de la portocaliu la roz și purpuriu, a deținut un simbolism și o importanță istorică semnificativă. Culoarea roșie de la cochilii, care se bazează pe molecule precum acidul kermesic sau acidul carminic, sunt atât stabile, cât și frumoase, ceea ce le face mult mai prestigioase decât sursele de coloranți vegetali.”, a împărtășit echipa în studiul publicat în Journal of Archaeological Science.^[sursa]

Colorantul stacojiu este cunoscut sub numele de shani sau tola’at shani în ebraică (care înseamnă vierme purpuriu) și apare în Vechiul Testament fie singur, fie împreună cu alți coloranți prețioși, inclusiv coloranții albastru și violet din melcii marini.

Utilizarea „Kermes” este menționată și în papirusul de la Stockholm, care conține 154 de rețete pentru vopsirea, colorarea pietrelor prețioase, curățarea perlelor și a imitațiilor de aur și argint. Acest manuscris datează din perioada cuprinsă între anii 200 și 100 î.Hr.

Asocierea biblică a acestei culori cu o creatură vie demonstrează vaste cunoștințe zoologice

Colorantul roșu din kermes a fost menționat și în documente comerciale antice, cum ar fi în tăblițele cuneiforme din Mesopotamia, care datează din anul 1425 î.Hr.

Echipa de cercetare a descoperit textilele antice în Israel, găsind un material pe bază de plante din sudul Levantului care a fost folosit pentru fabricarea fibrelor, iar firele de bătătură au fost confecționate din lână.

Echipa a descoperit textilele antice în Israel, găsind un material pe bază de plante din sudul Levantului care a fost folosit pentru fabricarea fibrelor, iar firele de bătătură au fost confecționate din lână.

Cercetătorii au determinat coloranții folosind metoda de analiză a cromatografiei lichide de înaltă performanță (HPLC), care separă compușii dizolvați într-o probă lichidă pentru a identifica componentele din amestec. Oamenii de ştiintă au comparat apoi rezultatele cu o bază de date care conține standarde cu componente chimice cunoscute, dezvăluind acidul kermesic care este secretat de insecte.

Materialul textil a fost datat în Epoca Mijlocie a Bronzului (1767-1954 î.Hr.) cu ajutorul analizei carbon-14.

Dr. Naama Sukenik de la IAA a declarat: „Această metodă analitică avansată ne-a permis să determinăm originea colorantului până la specia exactă de insectă. Astfel, putem stabili cu o probabilitate ridicată că, în antichitate, materialul textil a fost vopsit cu ajutorul unei specii de Kermes vermilio, care produce acid kermesic, conferind nuanța roșie caracteristică”.

Profesorul Zohar Amar de la Universitatea Bar-Ilan a declarat: „Termenul «vierme» în antichitate era un termen general pentru diverse insecte și stadiile lor de dezvoltare”.

Asocierea biblică a acestei culori cu o creatură vie demonstrează cunoștințe zoologice impresionante, având în vedere că femelele sunt lipsite de picioare și aripi, în măsura în care unii naturaliști greci și romani le-au confundat chiar cu anumite tipuri de boabe.

„Descoperirea importantă creează o punte între sursele scrise și descoperirile arheologice, oferind dovezi că industria de vopsire a textilelor antice era – deja în această etapă, suficient de bine stabilită pentru vopsirea cu ajutorul animalelor. Materialul textil rar este o dovadă a rețelelor comerciale internaționale extinse care funcționau deja în această perioadă și indică prezența unei societăți de elită.”, a declarat Dr. Sukenik.