La începutul anului 2025, asteroidul 2024 YR4 a captat atenția îngrijorată a comunității astronomice. Descoperit la finalul anului 2024 de sistemul automat de monitorizare ATLAS din Chile, acest obiect apropiat de Pământ părea să prezinte un risc potențial de coliziune cu planeta noastră. Cu un diametru estimat la 60 de metri, 2024 YR4 nu ar fi cauzat un cataclism global, însă impactul său ar fi eliberat o energie echivalentă cu o explozie de opt megatone, suficientă pentru a provoca daune locale considerabile.
Calculele orbitale inițiale sugerau o posibilă coliziune cu Pământul pe 22 decembrie 2032. Deși estimarea traiectoriilor pe termen lung este un proces complex, marcat de incertitudini, până la jumătatea lunii februarie 2025, probabilitatea unui impact terestru fusese rafinată la aproximativ 3% – o valoare redusă, dar suficient de semnificativă pentru a menține un nivel de alertă. Din fericire, observațiile ulterioare au permis o determinare mai precisă a orbitei, excluzând în cele din urmă posibilitatea unui impact direct cu Pământul la acea dată.
Totuși, scenariul a evoluat într-o direcție neașteptată: deși Pământul este în siguranță, există încă o probabilitate de aproximativ 4% ca 2024 YR4 să lovească Luna pe 22 decembrie 2032. Într-un articol acceptat pentru publicare în jurnalul științific Astrophysical Journal Letters, o echipă de astronomi a analizat consecințele unui astfel de eveniment, iar concluziile sunt, în mare parte, liniștitoare.
Un asteroid ar putea lovi Luna în 2032. Ce înseamnă asta?
Dacă impactul s-ar produce, există o probabilitate de 86% ca acesta să aibă loc pe fața vizibilă a Lunii, oferind observatorilor de pe Pământ șansa de a asista la eveniment. Coliziunea ar transforma energia cinetică a asteroidului în lumină și căldură, generând un flash luminos de scurtă durată. Deși este dificil de prezis intensitatea exactă, un eveniment similar din ianuarie 2019, când un meteoroid de sub jumătate de metru a lovit Luna în timpul unei eclipse, oferă un punct de comparație.
Acel impact a produs un fulger vizibil cu ochiul liber, cu o magnitudine de 4,2. Fiind de peste 100 de ori mai lat, 2024 YR4 are un volum de peste un milion de ori mai mare, sugerând că energia eliberată ar fi exponențial mai mare. Concentrat într-un singur punct, flash-ul ar putea rivaliza sau chiar depăși strălucirea Lunii pline.
Impactul ar excava un crater cu un diametru de aproximativ un kilometru, proiectând în spațiu circa 100 de milioane de tone metrice de material lunar. Gravitația Lunii ar recupera rapid peste 99,8% din aceste resturi, dar o cantitate estimată între 10.000 și 100.000 de tone metrice ar putea scăpa în spațiul interplanetar. În funcție de geometria impactului, o parte din acest material ar putea fi direcționată către Pământ. În scenariul în care 10% din materialul ejectat ar ajunge pe o traiectorie de coliziune, fragmentele ar intra în atmosfera noastră în decurs de 3 până la 5 zile de la impactul lunar, în intervalul 25-27 decembrie 2032.
Calculele, deși aproximative, indică faptul că majoritatea acestor fragmente ar fi de dimensiuni reduse. Se estimează că trilioane de particule mai mari de o zecime de milimetru ar putea fi generate. Dintre acestea, până la 10 trilioane ar depăși un milimetru, iar până la un miliard ar fi mai mari de un centimetru. La aceste dimensiuni, toate fragmentele ar arde în siguranță în atmosferă, la zeci de kilometri altitudine.
La limita superioară a estimărilor, acest lucru s-ar traduce prin arderea unui fragment de mărimea unui cub de zahăr deasupra fiecărui kilometru pătrat al planetei, creând un spectacol de meteori luminoși vizibili timp de câteva zile. Fragmentele mai mici, de dimensiunea firelor de nisip, ar putea crește frecvența normală a meteorilor de până la 1.000 de ori, rezultând o rată de observare de până la un meteor pe secundă, deși cu o strălucire mai redusă din cauza vitezei de intrare mai mici.
În total, între 1.000 și 10.000 de tone de resturi lunare ar putea arde în atmosfera terestră, o cantitate semnificativă comparativ cu cele 50-100 de tone de material spațial pe care planeta le acumulează zilnic. Concluzia este că, la sol, vom fi în siguranță, protejați de scutul atmosferic.
Adevăratul pericol al impactului: sateliții din orbită
Adevăratul risc vizează infrastructura orbitală. În prezent, peste 12.000 de sateliți activi orbitează Pământul, iar acest număr este preconizat să crească exponențial până în 2032. Calculele sugerează că sute sau chiar mii de fragmente de dimensiunea unui fir de nisip ar putea lovi sateliții în zilele de după impactul lunar. Deși astfel de coliziuni pot provoca daune, ele nu sunt neapărat distructive. Probabilitatea ca un satelit să fie lovit de un fragment mai mare, de un centimetru, este estimată la aproximativ 10%.
În prezent, cunoștințele despre traiectoria exactă a asteroidului 2024 YR4 sunt insuficiente pentru predicții mai ferme. Următoarea sa apropiere de Pământ, în 2028, va oferi o oportunitate crucială pentru observații suplimentare care să rafineze probabilitatea impactului. Dacă acest eveniment se va produce, el va oferi un spectacol ceresc remarcabil, dar va sublinia și vulnerabilitatea activelor noastre orbitale. Chiar și impacturile minore pe Lună pot avea consecințe tehnologice, demonstrând importanța monitorizării continue a obiectelor apropiate de Pământ.
