Un atelier antic din China dezvăluie un sistem de producție la nivel industrial încă din mileniul II î.Hr.

Săpăturile recente de la situl arheologic Shimao din Shaanxi, China, au scos la iveală unul dintre cele mai timpurii și, până acum, cele mai mari ateliere de prelucrare a acelor din os descoperite vreodată. Acest atelier antic din China dezvăluie un sistem de producţie la nivel industrial, dezvoltat în mileniul II î.Hr.

Această descoperire, realizată de o echipă de cercetători chinezi, oferă perspective valoroase asupra specializării meșteșugărești și a formării statului timpuriu în perioada de tranziție de la Neolitic la Epoca Bronzului, în jurul mileniului al II-lea î.Hr.

Situl Shimao, situat la intersecția dintre agro-păstorii de pe platoul Loess și păstorii-culegători de pe platoul Mongoliei, a fost excavat între 2016 și 2018. Cercetările au dezvăluit ziduri de piatră, structuri ceremoniale și o imensă movilă de piatră.^[sursa]

Un atelier antic din China dezvăluie un sistem de producţie la nivel industrial

Shimao a funcționat într-o perioadă critică de tranziție în China. Dr. Li Min, unul dintre cercetătorii implicați în proiect, a explicat că „atelierul de la Shimao a fost primul atelier specializat în producția de masă a uneltelor din os din arheologia chineză. În perioada neolitică, producția de unelte din os era limitată și destinată unor scopuri generale. Însă atelierul de la Shimao, care datează din perioada de tranziție către Epoca Bronzului, marchează începutul producției industriale observate ulterior în orașele din Epoca Bronzului.”

Situl Shimao este compus din trei secțiuni principale: incinta exterioară, incinta interioară și movila centrală, cunoscută sub numele de Huangchentai (terasa regală). Atelierul de ace din os era amplasat în vârful movilei, printre reședințele de elită, temple, case de pază, reliefuri de piatră și petroglife.

Localizarea atelierului ridică întrebări importante

Pentru dr. Li Min, amplasarea atelierului în vârful movilei este deosebit de fascinantă. „Cea mai surprinzătoare descoperire pentru mine este localizarea producției în vârful movilei centrale, asociată cu arhitectura ritualică și, posibil, cu clădiri palatinale. Această asociere sugerează o relație strânsă între producția de ace, folosite probabil în confecționarea hainelor, și autoritatea ritualică de la Shimao.”, a explicat cercetătorul.

Li Min crede că Shimao ar fi putut fi un centru de pelerinaj, iar hainele din mătase, cânepă și piele de oaie produse pe movila centrală ar fi fost, probabil, costume șamanice, împodobite cu scoici, mărgele de turcoaz și mici accesorii din cupru.

Săpăturile din atelier au scos la iveală peste 18.759 de piese din os, inclusiv peste 16.137 de ace. Majoritatea artefactelor din os au fost realizate din oase de caprine, în special metapodii, datorită formei lor lungi și drepte. Aceste oase proveneau atât din sacrificii ritualice, cât și din consumul zilnic.

„Prezența masivă a oaselor de oaie (estimativ 400.000 de animale) a fost, cel mai probabil, rezultatul activităților ritualice și de ospăț, precum și al consumului zilnic, care aveau loc la Shimao, un posibil centru de pelerinaj.”, a afirmat Dr. Li Min.

Deși acele ar fi putut fi fabricate din diverse materiale, osul a fost ales datorită densității și suprafeței sale netede, adaugă Li Min. „Aceste ace din os sunt dense și netede. Aceasta a fost o alegere preferată de societățile neolitice și din epoca bronzului din întreaga lume.”

Interesant este faptul că producția de ace la Shimao era semi-standardizată, cu ace disponibile într-o varietate de dimensiuni, forme și grosimi. Această diversitate indica faptul că acele erau folosite pentru diverse etape ale procesului textil și pentru materiale diferite, de la mătase la piele.

Caracterul semi-standardizat al acelor, în contrast cu utilizarea preponderentă a unui singur tip de os, indică o perioadă de tranziție în producția de la Shimao.

În timpul Neoliticului, producția domestică de ace din os era nestandardizată, iar acestea erau realizate dintr-o varietate de oase animale. În Epoca Bronzului, acele erau produse la scară industrială, folosind aceleași specii de animale. Atelierul de la Shimao combina ambele abordări, ceea ce îl face un precursor important pentru atelierele din epoca bronzului.

Specializarea meșteșugurilor, așa cum a fost cea de la Shimao, oferă o fereastră valoroasă către economiile antice și modul în care acestea funcționau și evoluau. Totuși, multe întrebări rămân fără răspuns. De exemplu, acele din os erau produse pentru uzul zilnic al locuitorilor din Shimao sau erau parte dintr-o rețea comercială mai largă? De ce era atelierul amplasat într-un loc atât de prestigios? Ar fi putut Shimao să fie un loc de pelerinaj și, dacă da, de ce?

Aceste întrebări sunt complicate de lipsa de date, subliniază Dr. Li Min: „Nu avem încă suficiente date pentru a studia distribuția acestor produse în regiune”. Totuși, viitoarele săpături ar putea aduce noi informații, oferind o înțelegere mai profundă a acestei perioade enigmatice de tranziție dintre neolitic și epoca bronzului în China.