Un loc misterios din Madagascar a fost construit de zoroastrieni, care nu-şi îngropau morţii

La începutul primului mileniu d.Hr., un grup misterios de oameni a trăit în masivul Isalo din sudul Madagascarului, lăsând în urmă terase vaste și încăperi mari sculptate în piatră.

Această arhitectură este unică, neavând asemănări nici cu alte structuri din Madagascar, nici cu cele de pe coasta Africii de Est. Însă, identitatea celor care au construit aceste edificii, momentul în care au sosit și scopul lor au rămas necunoscute mult timp. Cercetările recente ale Prof. Dr. Schreurs și colegilor săi, publicate în Azania: Archaeological Research in Africa, sugerează însă că situl arheologic Teniky, vechi de aproximativ 1.000 de ani, ar fi putut fi ridicat de o comunitate zoroastriană stabilită în Madagascar.^[sursa]

Acest loc misterios din Madagascar, o enigmă veche de un secol

Teniky, situat astăzi în Parcul Național Isalo, a fost cunoscut de peste 100 de ani, dar săpături detaliate nu au fost realizate până de curând. Naturaliștii francezi Alfred și Guillaume Grandidier, care au vizitat situl în anii 1940, au presupus că structurile ar fi fost construite de marinari portughezi naufragiați în încercarea de a găsi un port pe insulă. Totuși, descoperirea unui ciob de borcan chinezesc din secolul al XVI-lea, în timpul unei excavări din anii 1960, a sugerat o prezență mult mai veche și o legătură cu comerțul maritim asiatic.

Tehnologia modernă dezvăluie noi secrete

În anul 2019, imagini prin satelit de înaltă rezoluție au scos la iveală adevărata amploare a sitului Teniky, determinând echipa lui Schreurs să inițieze o excavație detaliată. Săpăturile au vizat atât structurile deja cunoscute, cât și pe cele recent identificate. Printre cele mai remarcabile construcții se numără Grande Grotte și Petit Grotte, două camere mari săpate în stâncă și susținute de piloni de piatră, cu bănci sculptate de-a lungul pereților. De asemenea, zidul de gresie observat de naturaliștii francezi era încă prezent, deși deteriorat parțial.

În restul sitului, cercetătorii au descoperit zeci de nișe circulare și dreptunghiulare, unele având urme care sugerează că puteau fi închise cu lespezi de lemn sau piatră. S-au găsit, de asemenea, peste 30 de hectare de terase artificiale, structuri din piatră și cioburi de ceramică, indicând o ocupație umană între secolele X și XII.

Printre cioburile descoperite se numără ceramică din Asia de Sud-Est datată în secolele XI și XIII, precum și piese de celadon chinezesc din secolele XI-XIV. Aceste descoperiri indică clar că situl nu a fost construit de portughezi, care nu au navigat în Oceanul Indian înainte de anul 1498. În schimb, populația malgașă din acea perioadă avea legături culturale și comerciale cu regiuni din Austronezia, India, Arabia și Persia.

Zoroastrienii, cunoscuți pentru obiceiurile lor funerare unice, considerau că morții nu trebuie îngropați direct în pământ, deoarece trupurile erau considerate impure. În schimb, aceștia își expuneau morții în nișe denumite „dakhmas”, lăsând natura să descompună rămășițele, care ulterior erau depozitate în nișe mai mici, numite „astōdans”. Cercetătorii sugerează că aceste practici funerare ar putea explica structurile ciudate găsite la Teniky.

„Majoritatea arheologilor asociază aceste nișe din Iran cu ritualurile funerare zoroastriene. Comerțul maritim persan, care a atins apogeul în perioada sasanidă și a continuat sub dominația arabă, ar putea explica prezența acestui grup în Madagascar.”, a explicat Schreurs.