China se confruntă cu o problemă geografică majoră: sudul țării beneficiază de resurse ample de apă dulce, în timp ce nordul, unde trăiește o treime din populația sa vastă, este afectat de secetă și condiții aride. Dezechilibrul hidrologic este o povară tot mai mare pentru economia și societatea chineză.
Pentru a aborda această problemă, guvernul chinez a demarat un proiect colosal: Proiectul de transfer de apă sud-nord (SNWTP). Scopul său este să transporte anual 44,8 miliarde de metri cubi de apă dulce din sud către nord până în 2050 – o cantitate ce depășește de peste două ori debitul râului Colorado din SUA.
Un mega-fluviu artificial, un vis vechi devenit realitate
Ideea proiectului își are originile în anul 1952, când Mao Zedong a sugerat: „Sudul are apă din belșug, iar nordul duce lipsă de ea; dacă este posibil, de ce să nu împrumutăm o parte?”. Deși sugestia a rămas latentă decenii întregi, proiectul a prins contur în anii 1990, în contextul creșterii economice rapide și al urbanizării accelerate a Chinei.[sursa]
Proiectul implică o rețea vastă de canale și conducte, concepută astfel încât apa să fie transportată în aval, aproape exclusiv prin gravitație. Aceasta va include trei trasee majore: ruta vestică, ruta centrală și ruta estică, care vor devia apa din râul Yangtze spre regiunile nordice.
Primele două rute sunt deja operaționale. Începând cu decembrie 2013 și decembrie 2014, apa a început să curgă spre câmpia Huang-Huai-Hai și alte regiuni, furnizând resurse vitale în zone dens populate. Se estimează că aproximativ 185 de milioane de persoane din zeci de orașe, inclusiv Beijingul cu cei peste 22 de milioane de locuitori, beneficiază deja de acest proiect.
Ruta vestică, însă, este încă în fază de planificare la sfârșitul anului 2024. Întârzierile sunt cauzate de preocupări internaționale: scăderea fluxurilor de apă ar putea afecta milioane de oameni din țări vecine precum India, generând tensiuni diplomatice.
Pe lângă complexitatea tehnică, proiectul a implicat și costuri financiare uriașe. Până în prezent, SNWTP a costat cel puțin 71 de miliarde de dolari, iar în anul 2014, proiectul și alte inițiative similare reprezentau aproximativ 1% din PIB-ul Chinei, echivalentul a 150 de miliarde de dolari.
Impactul social și ecologic
Impactul social al proiectului este semnificativ. Conform presei chineze, cel puțin 440.000 de persoane au fost strămutate din casele lor pentru a face loc etapelor inițiale ale rutelor centrale și estice. Această relocare masivă a ridicat numeroase întrebări legate de drepturile omului și de compensarea adecvată a persoanelor afectate.
Pe lângă costurile sociale, SNWTP a generat și îngrijorări de mediu. Studiile au arătat că proiectul a deteriorat calitatea apei în bazinele hidrografice adiacente și a dus la scăderea dramatică a populațiilor de pești și alte forme de viață acvatică.
În timp ce SNWTP este privit ca o investiție pe termen lung, nordul Chinei continuă să se confrunte cu o criză de apă severă. Lipsa resurselor rămâne o amenințare majoră, mai ales în contextul schimbărilor climatice, care amplifică frecvența și severitatea secetelor. Deși ambiția acestui megaproiect este impresionantă, rămâne neclar dacă va reuși să ofere soluții sustenabile la provocările tot mai complexe ale Chinei.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
