Un nou studiu realizat pe șoareci dezvăluie un adevăr inconfortabil: tocătoarele de plastic, omniprezente în bucătăriile noastre, pot elibera particule microscopice direct în alimente, cu efecte diferite în funcție de tipul de material. Cercetarea a testat ce se întâmplă atunci când microplasticele provenite de la tocătoare din polietilenă și polipropilenă ajung în dietă.
Aceste fragmente minuscule, mai mici de 0,1 mm, pot transporta aditivi și substanțe chimice. Echipa de la Universitatea Nanjing, condusă de Hai-Jun Gan, a amestecat particulele rezultate din tăiere în hrana șoarecilor și a monitorizat reacția intestinului timp de câteva săptămâni, descoperind că nu toate materialele plastice au același impact.
Pentru a simula condiții reale, cercetătorii au preparat hrana șoarecilor pe cele două tipuri de tocătoare timp de patru și, respectiv, 12 săptămâni. Particulele de polipropilenă au avut o dimensiune medie de circa 10 micrometri, în timp ce cele de polietilenă au fost mai mari, de aproximativ 27 micrometri. Acest lucru a însemnat că hrana contaminată cu polipropilenă conținea un număr mult mai mare de particule pentru aceeași masă, conform unui studiu din Science Direct.
Reacții diferite ale organismului la tipuri distincte de microplastice
Până în săptămâna a 12-a, hrana preparată pe plastic conținea aproximativ un miligram de microplastice per gram, cantitatea crescând odată cu utilizarea repetată a tocătorului. Alte lucrări de laborator confirmă că o singură tăietură pe un tocător nou de polipropilenă poate elibera între 100 și 300 de particule, explicând de ce tocătoarele mai vechi și mai uzate eliberează și mai multe fragmente.
Efectele observate au variat semnificativ. Șoarecii care au consumat particule de polipropilenă au prezentat în sânge markeri crescuți ai inflamației și ai stresului asupra barierei intestinale, precum lipopolizaharide și proteina C reactivă. De asemenea, s-a observat o expresie redusă a genelor care mențin etanșeitatea peretelui intestinal.
În contrast, polietilena nu a provocat semne clare de inflamație. În schimb, după 12 săptămâni, a modificat compoziția microbiotei intestinale, reducând proporția bacteriilor Firmicutes și crescând-o pe cea a Desulfobacterota. Această schimbare a fost asociată cu modificări ale metaboliților din fecale și ficat, în special ale compușilor legați de acidul biliar.
Această diferență este crucială, indicând că nocivitatea nu este un simplu „efect al plasticului”, ci depinde de factori distincți precum dimensiunea particulelor, numărul, chimia suprafeței și aditivii specifici.
Deși tocătoarele nu sunt singura sursă de microplastice, ele se află în contact direct cu mâncarea noastră. O analiză estimează că oamenii ar putea ingera anual între 7,4 și 50,7 grame de plastic din tocătoare de polietilenă și circa 49,5 grame din cele de polipropilenă, în funcție de obiceiurile de tăiere.
Această îngrijorare este confirmată și de poziția unor organizații internaționale. Deși Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a menționat într-un raport anterior că riscurile din apa potabilă par a fi reduse pe baza dovezilor limitate, același raport subliniază nevoia urgentă de mai multă cercetare, în special privind expunerea prin surse alimentare, exact așa cum o face studiul de față.
De la tocător în sânge: cum se poate contamina mâncarea cu microplastice
Prezența microplasticelor nu se limitează la bucătărie; ele au fost detectate în sângele uman, demonstrând că pot circula în organism și ajunge în diverse țesuturi. Mai mult, cercetătorii le-au identificat în plăcile de aterom din arterele carotide, asociind prezența lor cu un risc mai mare de atac de cord, accident vascular cerebral sau deces pe o perioadă de aproape trei ani, într-un studiu pe 304 pacienți.
Aceste descoperiri nu dovedesc o relație cauzală directă între tocătoarele de plastic și diverse afecțiuni, dar confirmă că expunerea umană este reală, răspândită și ar trebui redusă pe cât posibil.
Intestinul nu este un simplu perete, ci un sistem complex. Particulele de polipropilenă au slăbit bariera intestinală, permițând substanțelor inflamatorii să pătrundă în sânge. Pe de altă parte, polietilena a perturbat metabolismul și ecosistemul microbian, afectând axa intestin-ficat. Ambele scenarii sunt îngrijorătoare.
Trecerea la tocătoarele din lemn poate reduce ingestia de microplastice, dar nu este o soluție perfectă fără o igienă corespunzătoare. Orice suprafață cu zgârieturi de cuțit, umezeală și grăsime poate adăposti microbi. Ghidurile de siguranță alimentară subliniază de mult timp că lemnul se comportă diferit față de plastic și poate fi mai greu sau mai ușor de igienizat, în funcție de întreținere. Cheia rămâne curățarea riguroasă, separarea alimentelor crude de cele gata de consum și înlocuirea tocătoarelor adânc crestate.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că riscul chimic și biologic asociat microplasticelor din apa potabilă este redus, pe baza dovezilor actuale. Însă studiul de față vizează alimentele, iar știința este în continuă evoluție.
Prin urmare, bunul simț în bucătărie este esențial. Înlocuiți mai des tocătoarele vechi din plastic, evitați tăierea agresivă care deteriorează suprafața, folosiți tocătoare separate pentru carne crudă și legume și curățați-le temeinic cu apă fierbinte și detergent după fiecare utilizare.
Următorii pași pentru cercetători includ monitorizarea expunerii umane în condiții reale, compararea particulelor eliberate de tocătoare de la diferite mărci, cu grade variate de uzură, și standardizarea metodelor de detectare. Aceste eforturi vor ajuta la traducerea datelor din studiile pe animale în recomandări concrete pentru oameni.
Descoperirile prezentate mai sus nu sunt izolate. Acestea se aliniază cu o cercetare publicată în jurnalul Environmental Science & Technology în anul 2023, care a analizat, de asemenea, cum diferite tehnici de tăiere (ex: tocare vs. feliere) influențează cantitatea de microplastice eliberate de tocătoare.
Studiul a fost publicat în jurnalul științific Environmental Health Perspectives.
