Un oraș roman scufundat acum 2.000 de ani, reapare în largul coastei Italiei: Aenaria

Timp de aproape două milenii, a fost doar un nume șoptit în texte antice, o amintire înghițită de mare. Acum, sub apele turcoaz ale Golfului Napoli, orașul-port roman Aenaria se ridică din nou la lumină, rescriind istoria insulei Ischia. La aproape 9 metri sub suprafață, arheologii și scafandrii dezvăluie, bucată cu bucată, o lume înghețată în timp de furia unui vulcan.

Se crede că o erupție a vulcanului Cretaio, în jurul anului 180 d.Hr., a scufundat brusc așezarea prosperă, acoperind-o cu un giulgiu de sedimente vulcanice. Deși autori precum Pliniu cel Bătrân și Strabo au menționat Aenaria, detaliile cataclismului s-au pierdut în istorie, lăsând în urmă un mister, arată BBC.

Timp de secole, identitatea insulei Ischia a fost legată profund de moștenirea sa greacă, Pithecusae, fondată în secolul al VIII-lea î.Hr. și renumită pentru metalurgie și comerț. Urmele romane erau atât de rare, încât se presupunea că instabilitatea vulcanică i-a descurajat pe romani să se stabilească aici. Aenaria dovedește contrariul: o prezență romană vibrantă a existat, ascunsă privirilor.

O descoperire reaprinsă de pasiune: Aenaria, orașul scufundat acum 2.000 de ani

Primele indicii au apărut în 1972, când doi scafandri au dat peste fragmente de ceramică romană și lingouri de plumb. O investigație preliminară a fost lansată, dar, în lipsa altor dovezi, situl a căzut din nou în tăcere timp de decenii.

Abia în 2011, misterul a început să se destrame. Un grup de marinari și scafandri locali, mânați de o curiozitate de neoprit și conduși de Giulio Lauro de la cooperativa culturală Marina di Sant’Anna, a reluat explorarea. Săpând pe fundul mării, au făcut o descoperire uluitoare: un chei roman, perfect conservat, la doar câțiva metri sub suprafață. „Au renunțat să mai caute ceva în golf. Dar noi am găsit ceva. Am rescris istoria.”, a spus Lauro.

Descoperirea cheiului a fost doar începutul. Curând, din nisip au început să apară amfore, monede, mozaicuri delicate și rămășițele unei nave din lemn, conturând imaginea unui port plin de viață.

O fereastră către viața de zi cu zi

Artefactele recuperate pictează un tablou detaliat al vieții din Aenaria. Piepteni, ace de cusut, țigle și tencuială decorată sugerează o zonă rezidențială înfloritoare. De atunci, au fost identificate două vile somptuoase cu galerii arcuite și băi romane, alături de peste 1.000 de mozaicuri și pardoseli distinctive cu model în zig-zag, opus spicatum, tipice magazinelor și atelierelor romane.

Analizele recente dezvăluie o așezare surprinzător de bine conectată. Arheologii au catalogat 142 de tipuri de amfore, provenind din 12 centre de producție distincte, din Campania și Sicilia până în Levant. Mai mult, plumbul folosit în construcții provenea din mine îndepărtate din Spania, o dovadă clară a legăturilor comerciale extinse pe întreaga Mediterană. O epavă descoperită în 2020 a adăugat și o dimensiune militară, odată cu găsirea de gloanțe de plumb și a unui stâlp de ancorare din bronz în formă de cap de lebădă, un design specific navelor de război romane.

Un Pompei subacvatic

Astăzi, Aenaria este un muzeu viu subacvatic. În lunile calde, din mai până în octombrie, vizitatorii pot explora ruinele în excursii cu bărci cu fund de sticlă sau pot face snorkeling și scufundări ghidate. Un mic muzeu local, cu un film 3D și artefacte recuperate, completează experiența.

Cu toate acestea, munca este departe de a fi încheiată și se confruntă cu provocări. Finanțarea limitează progresul, iar cercetătorii speră să poată folosi tehnologii avansate precum Lidar și Georadar pentru a cartografia întreaga așezare.

„Ceea ce am găsit se află în proporție de 99% sub apă. Este ca Pompei: până când a fost excavată în anii 1700, nimeni nu știa că există. Dar asta nu înseamnă că nu era importantă sau că nu a existat.”, explică arheologul care supervizează proiectul. Aenaria, orașul fantomă al Italiei, abia a început să-și spună poveștile.