Toată lumea cunoaște legenda: Hannibal Barca, geniul militar din Cartagina, traversând Alpii cu o armată de elefanți de război pentru a teroriza Roma. Dar, în ciuda poveștilor epice, dovezile arheologice concrete despre aceste „tancuri” vii au fost, până acum, extrem de greu de găsit. O descoperire recentă în sudul Spaniei ar putea schimba însă totul.
Un nou studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports dezvăluie că un os vechi de 2.200 de ani, descoperit lângă orașul Córdoba, ar putea fi singura dovadă directă a prezenței elefanților de război ai generalului cartaginez în Peninsula Iberică.
O „încheietură” de 2.200 de ani, prima dovadă lăsată de Hannibal în Spania?
Osul misterios a fost scos la lumină în anul 2019, dar inițial i-a lăsat pe cercetători cu semne de întrebare, deoarece nu semăna cu nicio specie de animal autohton din Spania. După ani de analiză, echipa a confirmat că este vorba despre un os carpian drept — echivalentul încheieturii mâinii la oameni — care aparținea unui elefant.
„Acest os ar putea fi un reper important”, a declarat Rafael Martínez Sánchez, arheolog la Universitatea din Córdoba și autor principal al studiului, conform Live Science. Până în prezent, deși știam din texte istorice că Hannibal a plecat la drum cu 37 de pachiderme, nu aveam nicio urmă fizică clară a utilizării lor pe câmpul de luptă în această regiune. Singurele indicii anterioare erau urme de pământ răscolit într-un pas alpin de la granița dintre Franța și Italia, dar nimic atât de „palpabil” ca un os.
Câmpul de luptă de la „Oppidum”
Rămășița a fost găsită într-un strat de pământ datat cu radiocarbon acum aproximativ 2.250 de ani, într-un sit care găzduia un sat iberic fortificat (cunoscut sub numele de oppidum). Localizat strategic într-o cotitură a unui râu, acest sat a fost martorul unui conflict violent înainte ca romanii să preia controlul total asupra regiunii, în jurul anului 150 î.Hr.
Dovezile sugerează că elefantul nu era acolo într-o vizită de curtoazie. Cercetătorii au descoperit în același loc 12 pietre sferice, despre care cred că erau muniție pentru catapultele cartagineze. Se pare că o armată a Cartaginei a asediat cetatea în timpul celui de-al Doilea Război Punic (218-201 î.Hr.), iar acest elefant ar fi murit chiar în timpul luptei.
Deși restul scheletului s-a descompus probabil în timp, acest os carpian a supraviețuit miraculos, fiind protejat de un zid prăbușit. Totuși, arheologii nu exclud nici o variantă mai „umană”: osul este suficient de mic încât să fi fost păstrat de cineva ca un suvenir de război după bătălie.
Misterul speciei: African sau Asiatic?
Deși descoperirea este istorică, ea lasă o întrebare deschisă: ce fel de elefant era? Martínez Sánchez explică faptul că, în prezent, este imposibil de determinat dacă animalul era un elefant asiatic (Elephas maximus indicus) — specia folosită anterior de greci împotriva Romei — sau o specie acum dispărută de elefant african de pădure, pe care cartaginezii o preferau de obicei pentru dimensiunile lor mai ușor de gestionat.
Indiferent de specia sa, cercetătorii sunt siguri de un lucru: acest individ nu a fost unul dintre cei 37 de „eroi” legendari care au supraviețuit trecerii Alpilor alături de Hannibal Barca. Totuși, osul rămâne o relicvă fascinantă a unei epoci în care „tancurile de carne” gigantice traversau Peninsula Iberică, schimbând cursul istoriei mediteraneene.
