În anul 1967, cu doi ani înainte ca primii oameni să lase urme de pași în praful lunar, Statele Unite, Regatul Unit și Uniunea Sovietică au pus bazele a ceea ce am putea numi „codul de bune maniere” în afara atmosferei terestre: Tratatul privind spațiul cosmic. Acest document succint, dar fundamental, stabilește regulile jocului pentru națiunile care privesc spre stele. Mai exact, primul său articol menționează explicit că explorarea spațiului trebuie să fie realizată în beneficiul tuturor țărilor, fiind considerată apanajul întregii omeniri.
Așadar, imaginați-vă surprinderea tuturor, în special a comunității internaționale, când un prezentator de la televiziunea Fox News afirmând cu toată convingerea că Luna aparține, de fapt, Statelor Unite.
Afirmația a venit din partea lui Jesse Watters pe data de 20 ianuarie 2026, în timpul unui comentariu mai amplu despre ceea ce el a descris drept expansiunea imperialistă a SUA. Contextul? Amenințările administrației Trump de a invada Groenlanda, teritoriul aflat sub suveranitatea Danemarcei.
Iată ce a declarat Watters în direct, stârnind hohote de râs în studio: „Trebuie să asigurăm Groenlanda. Se va întâmpla. Dana are dreptate. Nu s-a înșelat niciodată în previziunile sale. Statele Unite își asigură întotdeauna interesele, economic, militar, fie prin forță, fie prin cumpărare. Achiziția Louisianei. Alaska. Filipine. Am obținut chiar și Insulele Marshall după al Doilea Război Mondial. Nici măcar nu știi unde se află, Greg. Am obținut Luna. Cred că ne aparține. Și – știu că ne aparține.”
Luna aparține SUA? Ce spune, de fapt, legea (și de ce Internetul râde)
Prezentatorul Fox News a devenit deja ținta ironiilor în mediul online pentru aceste afirmații. Realitatea este simplă: Luna nu aparține niciunei națiuni și niciunei persoane. Mai mult, dacă s-ar pune problema unor drepturi istorice absurde, am putea glumi spunând că până și Biserica Catolică ar putea emite unele pretenții, întrucât, deși puțini știu, există un episcop catolic pentru Lună.
Din punct de vedere legal, Articolul II din Tratatul privind spațiul cosmic este cât se poate de clar: „spațiul cosmic, inclusiv Luna și alte corpuri cerești, nu poate fi supus aproprierii naționale prin revendicarea suveranității, prin utilizare sau ocupare sau prin orice alte mijloace”.
Totuși, există câteva nuanțe care merită discutate, motiv pentru care am considerat că această afirmație, evident falsă, are nevoie de un pic de context serios. Problema principală este vagitatea termenilor folosiți în tratat, ceea ce permite interpretări diferite din partea statelor.
Resurse versus Teritoriu: o zonă gri
„Președintele Obama a semnat o lege în Statele Unite în 2015 care stipula că noi, Statele Unite, interpretăm articolul 2 din Tratatul privind spațiul cosmic în sensul că nu poți revendica teritoriul, dar dacă extragi resursele, atunci acestea sunt ale tale”, a explicat profesoara Michelle Hanlon, codirectoare a Programului de drept aerian și spațial de la Facultatea de Drept a Universității din Mississippi.
Până în prezent, eforturile s-au limitat la aducerea unor eșantioane de roci lunare în scopuri pur științifice. Nimeni nu a deschis încă o mină pe Lună, dar dacă acest lucru s-ar întâmpla, apar întrebări dificile: ar constitui exploatarea resurselor o revendicare teritorială mascată? Ar putea o altă țară să își instaleze propriile utilaje exact lângă mina ta?
Securitatea sau Suveranitatea?
De aici derivă conceptul „perimetrelor de siguranță”. Să presupunem că în viitorul apropiat vom avea un reactor nuclear funcțional pe suprafața lunară sau o rampă de lansare permanentă. Este logic și necesar ca zona din jurul acestor obiective să fie restricționată din motive de securitate. Totuși, se naște o dilemă: este această restricție o formă de revendicare teritorială?
Tratatul privind spațiul cosmic are o vechime de aproape 60 de ani, iar peisajul explorării spațiale s-a transformat radical în acest interval. Concluzia este clară: avem nevoie urgentă de o actualizare a cadrului legal internațional, ideal înainte ca cineva să treacă de la declarații televizate la revendicarea efectivă a unei bucăți din satelitul nostru natural.
