Timp de aproape două decenii, exploziile radio rapide (Fast Radio Bursts sau FRB) – flash-uri de o luminozitate extraordinară, dar extrem de scurte, venite din adâncurile spațiului – au reprezentat unul dintre cele mai mari mistere ale astronomiei.
Deși durează doar o fracțiune de secundă, aceste evenimente pot elibera o cantitate de energie echivalentă cu cea produsă de Soare într-un an întreg. Acum, într-un moment descris drept un punct de cotitură, o echipă internațională de cercetători a reușit să identifice cu exactitate sursa uneia dintre cele mai puternice FRB-uri detectate vreodată, obținând astfel indicii esențiale despre natura acestui fenomen.
Un ochi ceresc de înaltă precizie pentru a identifica un semnal misterios
Folosind radiotelescopul canadian CHIME/FRB, astronomii au localizat un FRB, denumit oficial 20250316A, observat pentru prima dată în luna martie a acestui an în apropierea constelației Carul Mare. Datorită unei rețele de telescoape auxiliare („outrigger”) distribuite pe teritoriul Americii de Nord, echipa a restrâns originea semnalului la o regiune cu un diametru de doar 45 de ani-lumină – o zonă considerabil mai mică decât un roi stelar mediu – într-o galaxie situată la aproximativ 130 de milioane de ani-lumină distanță.
Deși 45 de ani-lumină reprezintă de circa 30 de ori diametrul sistemului nostru solar, nivelul de precizie atins este remarcabil. „Precizia acestei localizări, de zeci de milisecunde de arc, este comparabilă cu a vedea o monedă de la o distanță de 100 de kilometri”, a explicat Amanda Cook, cercetătoare la Universitatea McGill și autoarea principală a unuia dintre cele două studii publicate pe această temă. Acest detaliu a permis identificarea galaxiei gazdă, NGC 4141, și corelarea exploziei cu un semnal infraroșu slab, captat anterior de telescopul spațial James Webb (JWST).
De la magnetari la noi ipoteze
Această asociere a deschis o nouă cale de investigație. „Rezoluția înaltă a telescopului Webb ne permite, pentru prima dată, să distingem stelele individuale din vecinătatea unui FRB. Acest lucru ar putea fi primul obiect dintr-o altă galaxie pe care cineva l-a legat de un FRB.”, a declarat Peter Blanchard, cercetător la Harvard și autor principal al celui de-al doilea articol.
Până acum, una dintre principalele ipoteze sugera că FRB-urile ar fi generate de magnetari – rămășițele extrem de dense și puternic magnetizate ale unor stele masive. Totuși, situația este complicată de faptul că FRB 20250316A nu a fost observat repetându-se, spre deosebire de alte FRB-uri cunoscute, care pulsează la intervale regulate. „Din punct de vedere energetic, pare diferit de exploziile repetitive pe care le-am studiat. Acum reexaminăm unele dintre modelele mai explozive care fuseseră anterior desconsiderate.”, a menționat Mawson Sammons, cercetător la McGill.
Datele obținute de JWST sugerează o nouă posibilitate: obiectul infraroșu ar putea fi o gigantă roșie, o stea similară Soarelui, aflată la finalul ciclului său de viață. O stea neutronică companion ar putea extrage masă de la giganta roșie, un proces care ar fi putut declanșa emisia radio extrem de puternică.
„Au fost propuse zeci de idei pentru a explica FRB-urile, dar până acum nu am avut datele necesare pentru a le testa. Posibilitatea de a izola stele individuale în jurul unui FRB reprezintă un avantaj enorm.”, a afirmat Edo Berger, profesor de astronomie la Harvard și coautor al studiului.
Chiar dacă misterul nu este complet elucidat, acest progres marchează începutul unei noi etape în înțelegerea fenomenului. „Indiferent dacă asocierea cu steaua este reală sau nu, am învățat multe despre originea exploziei. Dacă un sistem stelar binar nu este răspunsul, munca noastră sugerează că un magnetar izolat a cauzat FRB-ul.”, a adăugat Blanchard. Între timp, echipa se pregătește pentru următorul eveniment. „Nu putem prezice când și de unde va veni următorul FRB, așa că trebuie să fim pregătiți să orientăm rapid telescopul Webb când va sosi momentul”, a concluzionat Berger.
