Urme ale catastrofei dinozaurilor au fost descoperite în genele păsărilor de astăzi

O rocă ce s-a izbit violent de planeta noastră în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani a schimbat cursul vieții pe Pământ. Iar când vorbim despre urme ale catastrofei dinozaurilor, primul lucru care ne vine în minte, inevitabil, il reprezintă urmele fizice, rămase în scoarţa terestră. Dar lucrurile sunt mai complexe decât atât.

Această coliziune devastatoare a declanșat o reacție în lanț de schimbări globale, marcând sfârșitul giganților preistorici care dominau planeta. Dinozaurii non-aviați au dispărut din înregistrările fosile, dar extincția lor a deschis noi căi pentru alte forme de viață, permițându-le să evolueze și să prospere.

La scurt timp după impact, primii strămoși ai păsărilor moderne au început să apară. Recent, oamenii de știință au descoperit urme ale acestei catastrofe nu doar în straturile geologice, ci și în genomul păsărilor—schimbări dramatice cauzate de evenimentul de extincție în masă, care au permis păsărilor să se diversifice și să devină una dintre cele mai de succes și variate clase de animale de pe planeta noastră. Studiul a fost publicat în revista ştiinţifică Science Advances.^[sursa]

Urme ale catastrofei dinozaurilor descoperite în genele păsărilor de astăzi

„Studiind ADN-ul păsărilor vii, putem detecta modele de secvențe genetice care s-au schimbat imediat după unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Pământului. Semnătura acestor evenimente pare să fi rămas imprimată în genomul supraviețuitorilor într-un mod pe care îl putem detecta zeci de milioane de ani mai târziu.”, a afirmat ornitologul Jake Berv de la Universitatea din Michigan.^[sursa]

Impactul asteroidului, care a lovit ceea ce este acum Peninsula Yucatán din Mexic, a fost devastator, provocând ceea ce numim astăzi extincția Cretacic-Paleogen. Aproximativ 76% din toate formele de viață animală de pe Pământ au fost anihilate.

Această pierdere colosală a lăsat un vid ecologic care a fost rapid umplut de viețuitoarele supraviețuitoare, care au evoluat și s-au diversificat pentru a-și ocupa locurile în noua lume recreată. Dinozaurii aviari s-au transformat dramatic, evoluând în cele aproximativ 10.000 de specii de păsări pe care le vedem astăzi.

Când un organism evoluează, pot apărea modificări în structura ADN-ului din genomul său. Componentele fundamentale ale ADN-ului—nucleotidele—sunt alcătuite din patru baze diferite: A, C, G și T. Proporțiile acestor baze nucleotidice în cadrul genomului pot suferi schimbări, ceea ce poate duce la modificări în dezvoltarea organismului.^[sursa]

Studiile anterioare despre evoluția păsărilor au presupus că aceste proporții erau fixe, neschimbate. Cu ajutorul unui software recent dezvoltat, cercetătorii au reușit să relaxeze această ipoteză, permițând astfel schimbarea raportului dintre nucleotide.

Berv și colegii săi au folosit acest software pentru a analiza diferențele genetice între toate grupurile majore de păsări. Astfel, au putut identifica schimbări în compoziția genomului imediat după extincția Cretacic-Paleogen.^[sursa]

Cercetările lor s-au concentrat asupra perioadei de 5 milioane de ani imediat după impactul asteroidului și au constatat că evenimentul de extincție a generat multiple schimbări semnificative în genomul aviar într-un interval de 3 până la 5 milioane de ani.

Aceste schimbări au afectat în special dimensiunea corpului păsărilor adulte, metabolismul lor și modul în care s-au dezvoltat puii. De exemplu, păsările au evoluat să fie semnificativ mai mici decât dinozaurii aviari. În plus, a avut loc o tranziție către pui mai mici, neînțărcați, care se nășteau fără pene și necesitau o perioadă de îngrijire parentală intensivă. Unele specii de păsări din prezent, precum rățuștele și găinile, nu necesită această îngrijire, un fenomen cunoscut sub numele de precocialitate, care există dovezi că a fost prezent și la dinozaurii aviari.

„Am constatat că dimensiunea corpului adult și modelele de dezvoltare înainte de eclozare sunt două trăsături esențiale ale biologiei păsărilor pe care le putem lega de schimbările genetice detectate. Din câte știm, schimbările în compoziția ADN-ului nu au fost asociate anterior cu extincția în masă de la sfârșitul Cretacicului într-un mod atât de clar.”, a explicat Jake Berv.^[sursa]

Până acum, modificările în compoziția ADN-ului nu au fost examinate în profunzime în contextul unei extincții în masă. Totuși, știm că aceste evenimente au un impact profund asupra ecosistemelor, schimbând relațiile între organisme și mediul lor.

Acest studiu sugerează că există niveluri ale schimbărilor evolutive care nu au fost încă pe deplin înțelese.

„Studiul nostru subliniază că aceste evenimente de extincție pot influența biologia organismelor într-un mod profund, modificând aspecte esențiale ale evoluției genomurilor. Această lucrare îmbunătățește înțelegerea impactului biologic dramatic al extincțiilor în masă și subliniază faptul că extincția care a distrus dinozaurii giganți a fost unul dintre cele mai semnificative evenimente din întreaga istorie a planetei noastre.”, concluzionează paleontologul Daniel Field de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.