Valter Mărăcineanu, eroul român căzut în Războiul de Independenţă

Nicolae Valter Mărăcineanu a fost un ofițer român, erou al Războiului de Independenţă, căzut eroic la reduta Grivița, în luptele contra turcilor.

Valter Mărăcineanu s-a născut în data de 30 mai 1840 şi a intrat după terminarea studiilor în rândurile armatei. A primit, la doar 18 ani, gradul de cadet, într-un regiment de cavalerie, în data de 16 octombrie 1858. A fost avansat sublocotenent la 24 ianuarie 1861 și trecut la arma infanteriei, la Regimentul 2 Infanterie de linie. Ulterior, a devenit locotenent la 30 august 1863 și căpitan la 28 septembrie 1868, fiind mutat la nou-înființatul Regiment 8 Infanterie de linie.

În timpul Războiului de Independență s-a aflat la comanda Batalionului 1 din cadrul acestui regiment. Sub comanda locotenent-colonelului Constantin Poenaru, regimentul a executat inițial misiuni de supraveghere și apărare a frontierei pe Dunăre. După data de 12 august, această unitate a trecut Dunărea, efectuând misiuni de recunoaștere în vederea înaintării spre Plevna.

Valter Mărăcineanu, un erou devenit legendă

În anul 1877, România a intrat în război împotriva Imperiului Otoman, alături de Rusia, pentru a-și câștiga independența. Unul dintre cele mai sângeroase și decisive episoade ale acestui război a fost asediul Plevnei, unde armata română a avut un rol crucial în înfrângerea trupelor turcești comandate de Osman Pașa.

Printre ofițerii români care s-au distins prin curaj și devotament pe câmpul de luptă s-a numărat și căpitanul Valter Mărăcineanu, care a participat la mai multe acțiuni militare în timpul războiului.

Cea mai faimoasă dintre acestea a fost atacul asupra redutei Grivița, pe 30 august 1877. Reduta era o fortificație turcească puternic apărată, care bloca accesul spre Plevna. Armata română a încercat de trei ori să o cucerească, dar fără succes.

Episodul cel mai dramatic a avut loc în ziua marii bătălii din 30 august 1877. Înainte de a porni la atac, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu le-a spus ostaşilor săi: „Să vă ţineţi după mine! Să nu daţi nici un pas îndărăt. De veţi simţi, copii, că eu mă feresc de focul inamicului şi mă codesc să fiu în capul vostru, vă poruncesc de pe acum să-mi puneţi puşca în frunte”.

După ce gorniştii au sunat momentul atacului, spre redută au pornit Batalionul din Regimentul 10 Dorobanţi Vrancea, comandat de maiorul Gheorghe Şonţu, şi Batalionul din Regimentul 8 de linie, comandat de căpitanul Mărăcineanu. Cei doi comandanţi se aflau în fruntea ostaşilor care înaintau desfăşuraţi în tiraliori prin fumul exploziilor provocate de tirul artileriei otomane.

A înfipt drapelul Batalionului, cucerind reduta inamică

Mărturiile spun că atunci când primele detaşamente se aflau la ultimul şanţ, artileria inamică a reuşit să oprească înaintarea rezervelor din al doilea eşalon. O coloană din flanc se rătăcise din cauza ceţii şi a fumului și, la un moment dat, căpitanul Mărăcineanu, aflat în fruntea ostaşilor săi, a preluat steagul de la un soldat ce căzuse răpus şi s-a avântat spre parapetul redutei. Cu steagul într-o mână şi cu sabia în cealaltă, Valter Mărăcineanu a căzut străpuns de armele inamice. În ultimele clipe ale vieţii, steagul batalionului a fluturat pe fortăreaţa inamică, vestind simbolic victoriile care aveau să vină cu alte jertfe grele ale altor viteji.

„În timpul rezbelului Independenței face parte din reg. 8 de linie, comandant al batalionului I-iu și în capul soldaților săi, strigând: «După mine, copii!», se repede la asaltul redutei Grivița. El cade în șanțuri, pătruns de gloanțe (30 august 1877). Turcii din redută, în urma primei retrageri a ostașilor români, luară corpul căpitanului Mărăcineanu și al maiorului Șonțu și le înfipseră ca trofee pe parapetul redutei.”, a scris Dimitrie R. Rosetti în „Dicţionarul Contemporanilor”.

Mauriciu Brociner, un subofițer evreu, care a luptat alături de căpitanul Valter Mărăcineanu pentru cucerirea redutei Grivița, a fost cel care, după căderea eroică a lui Valter Mărăcineanu, a condus asaltul final pentru cucerirea redutei, unde a și înfipt drapelul românesc.

„Ajunşi în vârful dealului la câţiva paşi de şanţul redutei ni se înfăţişă un spectacol îngrozitor. Terenul era acoperit de morţi şi răniţi atât din batalionul comandat de maiorul Şonţu, din regimentul 10 Dorobanţi, care ne precedase, ducând fascine şi scări destinate pentru umplerea şanţului şi escaladarea parapetului redutei, cât şi din batalionul nostru. Atunci, vitejeasca purtare a căpitanului Valter ne înflăcără pe toţi. Ofiţerii şi trupa care reuşisem să pătrundem până aproape de şanţ adunaţi în jurul căpitanului, grav rănit, la comanda sa «După mine, copii!» ne avântarăm pentru a sări — în frunte cu eroicul căpitan Valter, — în şanţ şi a escalada apoi parapetul redutei. Inamicul se apăra cu îndârjire. În noi, însă, curagiul creştea.”, a scris Mauriciu Brociner.

Moartea lui Mărăcineanu a impresionat profund opinia publică românească și internațională. El a fost considerat un erou național și un simbol al sacrificiului pentru independența României. După război, rămășițele sale au fost aduse în țară și îngropate la Mănăstirea Samurcășești, unde i s-a ridicat un cenotaf. De asemenea, i s-au dedicat monumente și străzi în mai multe orașe din România. Valter Mărăcineanu rămâne astfel o figură emblematică a istoriei românești și un exemplu de patriotism și eroism pentru cei care vor urma.