Platoul de argint era piesa centrală a banchetelor din Parisul de mijloc de secol XIX, dar nu întotdeauna pentru a servi delicatese culinare. Uneori, acesta purta însăși definiția decadenței: pe el apărea, complet goală în fața invitaților, Cora Pearl. Această femeie, care și-a transformat propria nuditate într-un simbol al celui de-Al Doilea Imperiu Francez, rămâne până astăzi una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei, o „perlă” născută din mizerie și șlefuită de scandal.
Metamorfoza: de la Emma Crouch la „Perla” Parisului
Identitatea Corei Pearl a fost, încă de la început, o construcție bazată pe refuzul trecutului. Născută sub numele de Emma Elizabeth Crouch într-o familie modestă din Portsmouth, Anglia, probabil în jurul anului 1835, ea și-a rescris cronologia chiar și în propriile memorii din 1886, unde pretindea că a văzut lumina zilei în anul 1842.
Copilăria i-a fost marcată de traumă și abandon. Tatăl său a plecat în Statele Unite, lăsând familia în urmă, în timp ce relația tensionată cu partenerul mamei sale a forțat trimiterea ei la un internat francez. Acolo, Emma a deprins limba și manierele aristocratice, instrumente care aveau să-i devină arme mai târziu. La 19 ani, după ce s-a mutat cu bunica ei la Londra și s-a angajat într-un magazin de pălării, viața ei a luat o întorsătură radicală.
Legenda nașterii curtezanei are două variante sumbre. Unele surse spun că, după o seară de muncă, a fost sedusă de un străin care i-a lăsat „o bancnotă de 5 lire pe noptieră”. O altă variantă indică un abuz suferit din partea prietenului mamei sale. Cert este că Emma a refuzat să se mai întoarcă la viața de dinainte. S-a stabilit în Covent Garden și a început să întrețină „diverşi gentlemani”, printre care și Robert Bignell, proprietarul celebrului cabaret „Argyll Rooms”. Alături de el a descoperit Parisul și a decis să devină Cora Pearl, dedicându-se definitiv „plăcerilor carnale”.
Arhitecta decadenței: puterea asupra Ducelui de Morny
Cora Pearl a înțeles rapid un adevăr fundamental al epocii: succesul celor puternici era validat de măreția amantelor lor. În decembrie 1864, ea îl cunoaște pe ducele de Morny, fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea. Devine amanta sa, dar, într-o mișcare strategică rară, reușește să devină și prietena soției acestuia, Sophie.
Grație generozității lui Auguste de Morny, Cora se instalează la sfârșitul anului 1864 la castelul Beauséjour. Aici, ea cheltuiește sume astronomice pentru a decora palatul după gustul ei extravagant. Una dintre cele mai faimoase piese a fost o baie de bronz mare, gravată cu monograma ei personală: trei C împletiți.
Extravaganțele sale nu aveau limite:
- Făcea baie în șampanie pentru a-și întreține pielea.
- Își vopsea pudelul în albastru (sau alte culori stridente) pentru a se potrivi perfect cu nuanța rochiei pe care o purta.
- Frecventa restaurante la modă, inclusiv Café Anglais, unde își folosea propria nuditate ca act de divertisment suprem.
Apogeul: „Cupidon” în diamante
La doar 10 zile după moartea ducelui de Morny (10 martie 1865), Cora este abordată de ducele Emmanuel de Gramont-Caderousse. Relația lor, descrisă ca fiind pur „profesională”, a durat până la moartea ducelui, în septembrie același an. Tot în anul 1865, ea îl întâlnește pe prințul Napoléon, vărul împăratului, care îi va fi amant timp de câțiva ani.
Prințul, acționând ca binefăcător și protector, îi oferă două vile splendide în Paris: una la nr. 101 rue de Chaillot și cealaltă pe rue des Bassins. Anii 1865-1870 reprezintă zenitul puterii sale. Averea ei crește considerabil, iar Cora risipește sume nebunești. A cumpărat peste 60 de cai de rasă, cheltuind pentru un singur exemplar suma fabuloasă de 90.000 de franci.
Ceea ce o făcea cu adevărat periculoasă era atitudinea ei față de propriul corp și controlul absolut asupra tranzacțiilor financiare și emoționale. Într-o societate unde femeile erau proprietăți, Cora Pearl a decis să fie proprietarul. Obişnuia să danseze goală în faţa oaspeţilor și „apărea dezbrăcată pe un platou de argint” în timpul cinelor, fără a ezita să-şi dezvăluie sânii în fața elitei pariziene. Această autonomie era de neconceput pentru bărbații epocii.
În anul 1867, ea a urcat pe scena teatrului parizian într-o montare a operei comice „Orfeu în infern” de Jacques Offenbach. Jucând rolul lui Cupidon, Cora a apărut pe scenă purtând doar diamante. Se spune că, în fiecare seară, un diamant cădea și se rostogolea pe podea, însă ea nu îl ridica niciodată: era „bacșișul mașiniștilor”. Pericolul ei era unul sistemic. Ea nu doar accepta bani, ci dicta cine are dreptul să-i cheltuiască pe ea, devenind astfel un arbitru al statutului social.
Prăbușirea: de la platoul de argint la anonimatul pensiunii
Declinul a venit brutal odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac. „Cariera” ei bazată pe promiscuitate și opulență s-a lovit de noua austeritate conservatoare a Parisului. Întoarsă pentru scurt timp în Anglia, a fost tratată ca o paria, fiindu-i refuzată până și cazarea la hotel.
Ultima încercare de a-și menține stilul de viață a fost relația cu tânărul Alexandre Duval, în anul 1872. După ce l-a „stors de bani”, l-a părăsit, gest care l-a împins pe Duval la un act disperat: s-a împuşcat în faţa ei, forțând intrarea în locuința curtezanei. Deși acesta a supraviețuit, reputația Corei a fost definitiv zdruncinată. Cu toate acestea, Cora nu a cedat; pentru ea, puterea însemna capacitatea de a ruina un imperiu fără a vărsa o lacrimă.
Însă o astfel de viață nu are cum să se termine cu bine. Sfârșitul a fost unul lent și dureros. Înglodată în datorii, a fost nevoită să își vândă castelul, proprietățile, caii, bijuteriile și tablourile. În anul 1885, marea curtezană a ajuns să locuiască într-o pensiune. Memoriile sale, publicate cu un an înainte de moarte, au fost un eșec comercial.
Măcinată de cancer intestinal, Cora Pearl s-a stins din viață la 8 iulie 1886, la vârsta de 51 de ani. A fost înhumată în Cimitirul Batignolles din Paris, costurile înmormântării fiind acoperite în mod anonim de câțiva dintre foștii săi iubiți, care au plătit prețul tăcerii și al ultimei onoruri pentru femeia care, cândva, fusese stăpâna absolută a scandalului parizian.
