Viața și sfârșitul tragic al Virginiei Eliza Poe, copila de 13 ani devenită soție a scriitorului Edgar Allan Poe

Virginia Eliza Poe, născută ca Virginia Eliza Clemm avea doar 13 ani când a pășit în fața altarului alături de Edgar Allan Poe, vărul ei primar, un bărbat de 27 de ani. O uniune care avea să stârnească controverse și să marcheze destinul tragic al unuia dintre cei mai mari scriitori americani.

Anul era 1829 când Virginia, o copilă de șapte ani, l-a întâlnit pentru prima oară pe vărul ei, Edgar Allan Poe. Acesta tocmai părăsise armata Statelor Unite și nutrea speranța de a-și clădi un nume ca autor și poet. Visul său literar avea să se împlinească, însă la fel de reală și de șocantă pentru epocă a fost și căsătoria sa din 1836 cu Virginia, care abia împlinise 13 ani, în timp ce Poe, încă luptându-se cu greutățile vieții, avea 27. Deși istoria a consemnat-o adesea pe Virginia doar ca un detaliu controversat în biografia ilustrului său soț, ea a fost mult mai mult decât o mireasă-copil.

Virginia Eliza Clemm Poe nu era doar o prezență delicată; poseda un talent remarcabil ca solistă, muziciană și lingvistă. Plină de viață și inteligentă, era apreciată pentru bunătatea și modestia sa. Mulți o percepeau ca pe o ființă reconfortantă, cu o aură aproape nepământeană, păstrându-și candoarea copilăriei chiar și pe măsură ce anii treceau.

În mod tragic, detaliile vieții sale, în afara celor legate de faimosul ei soț, sunt învăluite în ceață. De fapt, singurul portret autentificat al Virginiei este o pictură realizată post-mortem, după dispariția sa prematură la doar 24 de ani.^[sursa]

Copilăria marcată de doliu și muzică

Virginia Eliza Clemm a venit pe lume într-o familie greu încercată, la doar zece zile după ce sora sa mai mare, în vârstă de doi ani, fusese răpusă de o boală tragică. Părinții, William Clemm Jr. și Maria Poe Clemm, i-au dat nou-născutei, sosită pe 15 august 1822, numele copilului pe care tocmai îl pierduseră.

Existența Virginiei a fost umbrită devreme de pierdere. Tatăl său s-a stins în 1826, când ea avea abia patru ani, lăsând-o pe mama sa cu responsabilitatea întreținerii familiei în locuința lor din Baltimore, Maryland. Alături de ele se aflau bunica paternă a Virginiei, Elizabeth Cairnes Poe, paralizată și țintuită la pat, și fratele Virginiei, Henry.

În ciuda acestui debut sumbru în viață și a lipsei unei educații formale, tânăra Virginia Eliza Clemm și-a găsit alinarea în muzică, cântând și deprinzând cu ușurință mânuirea diverselor instrumente. Excela în mod deosebit la pian, clapele devenind confidentele trăirilor sale.

Reîntâlnirea verilor și o legătură controversată

În anul 1831, Edgar Allan Poe, după doi ani de la retragerea din armata americană și o scurtă perioadă petrecută la Academia Militară West Point, se afla într-o situație disperată – fără adăpost și fără niciun ban. A căutat sprijin la fratele său, care locuia împreună cu mătușa lor, Maria, bunica Elizabeth și tânăra sa verișoară Virginia, pe atunci în vârstă de nouă ani. Curând, Poe s-a mutat în casa familiei din Baltimore.

Timpul petrecut împreună a creat o legătură strânsă între Poe și Virginia. Poe îi oferea lecții, o însoțea la plimbare și, uneori, o însărcina să transmită bilețele unei vecine de care era atras. Poe o alinta pe Virginia „Sissy”, iar ea îi spunea „Eddie”. Apropierea dintre cei doi veri devenise evidentă.

Dar liniștea avea să fie din nou spulberată. Mai întâi, fratele lui Edgar Allan Poe s-a stins din viață. Apoi, în anul 1835, moartea bunicii a secat unica sursă de venit sigură a familiei – pensia anuală de 240 de dolari a soțului ei decedat, un veteran al Revoluției Americane. Pierderea lui Elizabeth Cairnes Poe a adâncit și mai mult dificultățile financiare deja acute ale familiei.

În aceeași vară, Poe s-a mutat la Richmond, Virginia, pentru a scrie la Southern Literary Messenger. Departe de familie, se pare că dorul de tânăra sa verișoară Virginia era mistuitor, iar unii membri ai familiei au început să bănuiască că intențiile sale depășeau afecțiunea frățească, vizând o căsătorie cu fata.

Un alt văr al Virginiei, Neilson Poe, considera că Virginia era mult prea fragedă pentru măritiș. Generos, i-a oferit acesteia un adăpost în casa sa, pentru ca ea să poată urma o școală și, poate, să aibă o șansă mai bună de a scăpa de sărăcie.

Aflând despre oferta lui Neilson, Edgar Allan Poe, cuprins de disperare, i-a scris mătușii sale Maria scrisori tulburătoare. Într-una dintre ele, mărturisea: „Sunt orbit de lacrimi în timp ce scriu această scrisoare – nu mai doresc să trăiesc nicio oră… știi că o iubesc pe Virginia cu pasiune… O, mătușă, mătușă, m-ai iubit cândva – cum poți fi atât de crudă acum? Vorbești despre faptul că Virginia va dobândi realizări și va intra în societate – vorbești pe un ton atât de lumesc. Ești sigură că ar fi mai fericită? Crezi că cineva ar putea să o iubească mai mult decât mine?”

La scurt timp după acest episod, Poe fie și-a pierdut noul loc de muncă, fie a demisionat, și s-a întors degrabă la Baltimore, ferm hotărât să o ia de soție pe tânăra sa verișoară.

O nuntă sub semnul întrebării: Virginia Eliza Poe

Deși căsătoriile între veri primari nu reprezentau un tabu absolut în anii 1830, vârsta Virginiei Eliza Clemm o transforma într-o mireasă șocant de tânără, chiar și pentru standardele epocii. Fără a șovăi, Poe a solicitat permisul de căsătorie pe 22 septembrie 1835.

Nunta a avut loc la Richmond, pe 16 mai 1836. Pe certificatul de căsătorie, vârsta Virginiei era menționată ca fiind de 21 de ani, deși în realitate ea avea doar 13 ani. Poe, în schimb, număra 27 de primăveri. Mai mult, circulă zvonuri șocante despre o posibilă ceremonie privată, secretă, care ar fi precedat nunta publică.

Relatările despre locul exact al ceremoniei diferă: unii susțin că a avut loc la pensiunea doamnei Yarrington, alții indică reședința lui Amasa Converse. Cert este că, după nuntă, Poe ar fi călătorit în orașul Petersburg, Virginia, pentru luna de miere.

Din acest punct, biografii lui Poe se pierd în speculații și interpretări divergente privind natura exactă a relației dintre scriitor și mireasa sa copilă. Unii istorici sugerează o legătură pur platonică. Alții avansează ipoteza că uniunea nu a fost consumată până când Virginia nu a împlinit 16 ani. Există și voci care cred că Poe nu a nutrit niciodată un interes sexual față de femei, iar tânăra sa soție s-a stins virgină.

Cu toate acestea, biograful lui Poe, Kenneth Silverman, argumentează: „Lui Poe îi păsa de impresia publică pe care ar fi putut-o stârni căsătorindu-se cu un copil. Uneori gestiona situația pur și simplu falsificându-i vârsta.” Silverman adaugă că și Poe însuși pretindea uneori că este mai tânăr decât în realitate.

După căsătorie, Poe s-a luptat cu greu să asigure traiul Virginiei și mamei acesteia. În perioada petrecută în New York, sărăcia era atât de cruntă încât nu își permiteau nici măcar pături. Se spune că Poe i-a oferit Virginiei vechea sa haină militară pentru a o feri de frig. Însă, indiferent de lipsuri, s-a asigurat întotdeauna că Virginia avea acces la un pian.

Conform majorității mărturiilor, Virginia Eliza Clemm Poe își idolatriza soțul. Îi stătea alături ori de câte ori el scria, având grijă ca instrumentele sale de scris să fie curate și hârtiile ordonate, menținând un spațiu de lucru impecabil.

Se pare că și Poe era profund îndrăgostit de tânăra sa soție. Unul dintre angajatorii săi, George Rex Graham, rememora: „Dragostea lui pentru soția sa era un fel de adorare extatică a spiritului frumuseții.” Totuși, umbra infidelității plana asupra lui Poe; acuzațiile de relații extraconjugale în timpul căsniciei cu Virginia i-ar fi provocat acesteia, conform unor surse, o profundă suferință și angoasă.

Boala necruțătoare și sfârșitul prematur

Primele semne ale declinului sănătății Virginiei Eliza Clemm Poe au apărut în ianuarie 1842. Într-o zi, în timp ce cânta, a avut un acces de tuse cu sânge. Inițial, Poe a crezut că este vorba despre un vas de sânge spart, dar curând adevărul sumbru a ieșit la iveală: Virginia se îmbolnăvise de tuberculoză.

Starea ei s-a deteriorat rapid, țintuind-o la pat. Familia s-a mutat de mai multe ori, în căutarea unui climat care să-i priască Virginiei. Ultima sa locuință a fost o modestă căsuță în Bronx, New York, o clădire care dăinuie și astăzi, fiind înscrisă în Registrul Național al Locurilor Istorice.

În toamna anului 1846, starea Virginiei s-a agravat dramatic. Mânca cu dificultate, pulsul îi era instabil și suferea frecvent de febră, transpirații nocturne, dureri în piept și episoade de tuse cu sânge. Poe era, se pare, copleșit de durere, conștient că zilele ei erau numărate. În acele momente, la fiecare ușoară ameliorare a suferinței Virginiei, el nota cu amărăciune: „Am înnebunit, cu lungi intervale de oribilă luciditate.”

Asistenta medicală a Virginiei, Marie Louise Shew, a evocat mai târziu câteva dintre ultimele clipe tragice ale tinerei: „Cu o zi înainte ca doamna Poe să moară, am plecat să fac unele aranjamente pentru confortul ei. M-a chemat la patul ei, a luat de sub pernă o fotografie a soțului ei, a sărutat-o și mi-a dat-o.”

Se spune că ultima dorință a Virginiei a fost ca apropiații lui Poe să aibă grijă de el după dispariția ei, implorând-o pe mama sa să nu-l părăsească niciodată. Virginia Eliza Clemm Poe s-a stins din viață pe 30 ianuarie 1847. Avea doar 24 de ani.

Umbra morții Virginei Eliza Poe și destinul scriitorului

După trecerea în neființă a Virginiei, Edgar Allan Poe a realizat cu durere că nu deținea niciun portret al soției sale din timpul vieții acesteia. De îndată, a comandat o acuarelă post-mortem, o încercare disperată de a păstra o fărâmă din imaginea ei.

A spune că moartea Virginiei l-a marcat profund pe Poe ar fi un eufemism. Prietenul său, Charles C. Burr, își amintea durerea sfâșietoare a scriitorului: „De multe ori, după moartea iubitei sale soții, a fost găsit în toiul nopților geroase de iarnă, șezând lângă mormântul ei, aproape înghețat în zăpadă, unde rătăcise de la patul său, plângând și jeluind.”

Un alt apropiat al autorului mărturisea: „Pierderea soției sale a fost o grea lovitură pentru el. După ce ea s-a dus, nu părea să-i mai pese dacă mai trăiește o oră, o zi, o săptămână sau un an.”

Așa cum Virginia îi ceruse înainte de a muri, mama ei, Maria, a rămas alături de Poe. Însă nici destinul scriitorului nu avea să fie mai lung. Edgar Allan Poe s-a stins din viață în circumstanțe misterioase, după ce a suferit de halucinații, în anul 1849, la vârsta de 40 de ani, la doar câțiva ani după ce iubita sa Virginia părăsise această lume.