Viața tumultuoasă trăită de Zoia Ceauşescu, singura fiică a familiei Ceauşescu

Zoia Ceauşescu, singura fiică a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, s-a născut în data de 1 martie 1949 și a murit pe 20 noiembrie 2006, în urma unui cancer pulmonar.

În cartea „Ceaușismul. România între anii 1965 și 1989“, jurnalistul Șerban Orescu susține că numele său face referire la eroina sovietică Zoia Kosmodemianskaia, dar ulterior a fost schimbat în „Zoe”. Orescu adaugă: „Procesul derusificării a fost ilustrat chiar în familia lui Nicolae Ceaușescu; numele rusesc Zoia a fost modificat – fără intervenția stării civile – în românescul Zoe”.^[sursa]

Zoia a urmat Liceul nr. 24, cunoscut astăzi drept Jean Monnet, și apoi Facultatea de Matematică, pe care a absolvit-o în anul 1971. A intrat fără examen, datorită mediei sale excelente din liceu. Deși ar fi vrut să studieze regie de teatru sau film, dorința ei a fost respinsă categoric de mama sa, Elena Ceaușescu, care a spus: „A fost de-ajuns o Lica Gheorghiu în țara asta”. Aceasta era o referire directă la fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cunoscută pentru cariera sa artistică lipsită de succes.

În timpul studenției, Zoia a legat prietenii apropiate cu tineri inteligenți și cultivați, așa cum menționează Lavinia Betea în cartea „Viața lui Ceaușescu. Tiranul“: „Zoe a creat un cerc de prieteni nonconformiști, alături de care căuta să se piardă și, în același timp, să se regăsească pe sine.”

Zoia a absolvit facultatea cu o medie de 9,75 și a promovat examenul de diplomă cu nota 10. A obținut doctoratul în matematică la Universitatea din București, cu teza „On Intertwining Dilations”, și a publicat mai multe lucrări științifice, dintre care 22 sunt înregistrate în baza de date a American Mathematical Society.

După ce a lucrat ca asistent universitar la Facultatea de Matematică, a devenit cercetător la Institutul de Matematică. După desființarea acestuia în anul 1975, a fost numită director la Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST), funcție pe care a ocupat-o până în anul 1989. Zoia nu a avut nicio funcție politică în timpul regimului comunist.

Iubirile Zoiei Ceaușescu

Una dintre cele mai cunoscute relații ale Zoiei Ceaușescu a fost cea cu Petre Roman, viitorul prim-ministru al României. Această relație a fost dezvăluită de Ion Mihai Pacepa și Nicolae Pleșiță, fiind ulterior confirmată de alte surse, printre care colonelul de Securitate Dumitru Burlan, care era șeful echipei de pază a Zoiei. Deși Petre Roman a negat constant relația, susținând că a cunoscut-o pe Zoia în iulie 1971, după ce a primit o bursă în Franța, zvonurile despre legătura lor au persistat.

Colonelul Dumitru Burlan a publicat în anul 2003 o carte intitulată „După 14 ani – Sosia lui Ceaușescu se destăinuie”, în care își amintește cum Zoia și Petre Roman se plimbau de mână prin parcul Herăstrău – o plimbare romantică și aparent inocentă. Elena Ceaușescu, dorind să se convingă singură de această relație, i-a cerut lui Burlan să o ducă în parc pentru a-și spiona fiica și pe viitorul demnitar post-decembrist.

Petre Roman era fiul lui Valter Roman, directorul Editurii Politice. După ce Elena Ceaușescu a aflat de relația dintre Zoia și Petre, a convocat o discuție cu Valter Roman, iar relația celor doi tineri a fost întreruptă. În scurt timp, Petre Roman a primit permisiunea să plece la studii în Franța.

O altă poveste importantă din viața Zoiei este legată de medicul Dan Vincze, un ginecolog din Cluj, de care s-a îndrăgostit în anul 1972. Elena Ceaușescu s-a opus categoric relației, motivând că familia Ceaușescu nu ar trebui să aibă legături cu persoane de naționalitate maghiară.

Dumitru Burlan își amintește și celebra scenă în care Zoia a dispărut de acasă după o ceartă cu mama ei, care se împotrivea legăturii cu doctorul Vincze.

„Zoe și-a abandonat mașina la Gara de Nord și a dispărut pur și simplu. Era Mercedesul alb pe care i-l dăruise șahul Iranului, un prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu. Am primit ordin să o căutăm peste tot pe domnișoara Zoe. Am găsit-o la Sighetu Marmației, la o familie de prieteni, unde se refugiase pentru a se plânge că părinții săi nu erau de acord cu relația. Acolo au venit și Nicușor, și Emil Bobu. I-am spus lui Nicușor să-i spună că sunt și eu acolo, iar Zoe a cerut ca toți să plece, cu excepția mea. Am rămas cu ea și, după câteva zile, ne-am întors împreună la București. La aeroport ne aștepta generalul Pleșiță, adjunctul ministrului”, povestește Burlan.

Zoia și Mircea Oprean – Idila de la malul mării

După episodul cu Dan Vincze, Zoia a avut câteva relații pasagere, inclusiv cu ziaristul Mihai Matei și scriitorul Petru Popescu, însă niciunul dintre acești bărbați nu a fost pe placul familiei Ceaușescu. În anul 1980, l-a cunoscut pe Mircea Oprean, un inginer din Sibiu și cadru didactic la Politehnică, un bărbat cu un „dosar bun”. Elena Ceaușescu l-a apreciat rapid, spunând traducătoarei sale de engleză: „Se poartă frumos și nu se atinge de băutură”.

Reținut după Revoluția din 1989, Mircea Oprean a povestit, într-un interogatoriu din 16 ianuarie 1990, cum s-a cunoscut cu Zoia Ceaușescu în vara anului 1980.

„La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, eram în vacanță la Eforie Nord, iar Zoia se afla la Neptun, la o conferință internațională de matematică. Ea venise cu un prieten, Dodu Petrescu, care era văr cu Zoia. Dodu a sunat-o pe Zoia și a invitat-o la o cafea. Ne-am întâlnit pe terasa restaurantului Internațional. La început nu am știut cine este Zoia, știam doar că este verișoara lui Dodu. Abia spre sfârșitul serii mi-am dat seama că ea este Zoia Ceaușescu”, a rememorat Oprean, care avea să devină ginerele cuplului dictatorial trei ani mai târziu, în aprilie 1983.

„Ne-am mai întâlnit la Neptun de două sau trei ori. După ce ne-am întors în București, la aproape o lună distanță, am primit un telefon de la Zoia și am făcut o plimbare împreună cu Dodu, la Snagov”, a adăugat Oprean, povestind despre începuturile relației lor.

Relația a continuat cu suișuri și coborâșuri, dar, la fel ca în orice poveste de dragoste cu final fericit, cei doi s-au căsătorit.

„Ne-am mai văzut de câteva ori în acel an și am mai vorbit la telefon. După cinci-șase luni, nu am mai comunicat deloc. Relația a fost reluată la inițiativa Zoiei. Am început să ne cunoaștem mai bine, ne-am îndrăgostit și, în cele din urmă, ne-am căsătorit”, a povestit Oprean.

Anchetată pentru subminarea economiei naționale

În timpul Revoluției din 1989, Zoia a fost reținută alături de frații săi, Nicu și Valentin Ceaușescu, și anchetată pentru subminarea economiei naționale. Ulterior, toți trei au fost cercetați în stare de libertate.

Zoia a fost arestată pe 24 decembrie 1989, la reședința bunicii sale din partea mamei, Alexandrina Petrescu, situată în cartierul Primăverii. Ulterior, a fost transferată la o unitate militară antiaeriană din București. Acolo se afla pe 25 decembrie, când a aflat că părinții săi au fost executați. Zoia a rămas în închisoare până la 18 august 1990.

La începutul lunii ianuarie 1990, a fost arestat și soțul ei, Mircea Oprean, profesor universitar la Universitatea Politehnică din București. El a fost reținut până pe 8 august 1990. Zoia a fost eliberată de sub acuzații abia în anul 1996.

După Revoluție, Zoia și Mircea Oprean au fost evacuați din vila în care locuiau.

Pentru o perioadă, cei doi au fost nevoiți să stea la prieteni sau rude, încercând să se adapteze noii realități post-revoluționare. Zoia a făcut eforturi să se reîntoarcă la Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică (INCREST), dar cererea sa a fost refuzată de noua conducere a instituției. În urma refuzului, Zoia a intentat un proces împotriva institutului, însă acesta nu a fost finalizat. În cele din urmă, Zoia a decis să renunțe la această luptă și s-a pensionat.

După eliberarea din detenție, Zoia Ceaușescu a adoptat un stil de viață retras, ferindu-se aproape complet de atenția presei. Publicul a auzit mai mult despre ea în ultimii trei ani de viață, când a inițiat o acțiune juridică împotriva statului român pentru recuperarea unor bunuri confiscate în anul 1989 – cărți rare, tablouri și bijuterii, precum și pentru obținerea permisiunii de a-și deshuma părinții.

Zoia a reușit să recupereze patru bijuterii de aur, tablouri care fuseseră transferate la Muzeul Național de Artă și cărți rare care intrase în patrimoniul Bibliotecii Naționale.

Pe 20 noiembrie 2006, în jurul orei 4 dimineața, Zoia Ceaușescu a murit din cauza unui cancer pulmonar inoperabil. Avea 57 de ani și fusese o fumătoare înrăită. Ceremonia funerară a fost una modestă, fără fastul de care s-ar fi bucurat în anii de glorie ai familiei Ceaușescu. Zoia Ceaușescu a fost incinerată la Crematoriul „Cenușa”.