Visul de secole al alchimiștilor de a transforma metalele comune în aur a fascinat întotdeauna omenirea. Astăzi, fizica ne arată că transmutarea unui element în altul nu este magie, ci știință. Acest proces este demonstrat de zeci de ani în acceleratoare de particule, precum Marele Accelerator de Hadroni de la CERN, unde particulele subatomice sunt ciocnite la viteze amețitoare.
Totuși, crearea aurului în acest mod este astronomic de scumpă, iar cantitățile obținute sunt microscopice. De exemplu, experimentul ALICE de la CERN a produs doar 29 de picograme de aur în patru ani. La acest ritm, ar dura de sute de ori vârsta Universului pentru a produce o singură uncie de aur.
Dar dacă ar exista o altă cale? O companie din California, Marathon Fusion, propune o abordare radical diferită: utilizarea reactoarelor de fuziune nucleară.
Cum ar putea o centrală nucleară să producă aur
Ideea celor de la Marathon Fusion se bazează pe bombardarea unei forme specifice de mercur (izotopul mercur-198) cu un flux intens de neutroni energetici. Acest proces ar crea un alt izotop, mercur-197, care este instabil și se descompune radioactiv, transformându-se în singurul izotop stabil al aurului: aur-197.
Cheia este generarea unui flux masiv de neutroni, lucru posibil teoretic într-un reactor de fuziune care folosește un amestec de deuteriu și tritiu (forme de hidrogen). Neutronii, având energii de peste 6 milioane de electroni-volți, ar pătrunde în mercur și ar declanșa reacția.
Conform estimărilor echipei, realizate cu ajutorul unui „geamăn digital” – un model computerizat avansat care simulează fizica reactorului – o singură centrală electrică pe bază de fuziune ar putea produce tone de aur pe an pentru fiecare gigawatt de energie termică generată.
Provocări majore și deșeuri radioactive
Pe hârtie, propunerea sună spectaculos. În realitate, însă, ne lovim de un obstacol fundamental: încă nu există reactoare de fuziune comerciale funcționale. Toate simulările, oricât de avansate, rămân teoretice până când pot fi validate pe un reactor real.
Construirea unui astfel de reactor implică depășirea unor provocări uriașe, de la crearea unor materiale capabile să reziste la condițiile extreme din interior, la dezvoltarea inteligenței artificiale pentru a menține plasma stabilă. Chiar și experimente de top, precum JET din Marea Britanie, au generat doar cantități modeste de energie. Proiecte inovatoare, precum STEP (Spherical Tokamak for Energy Production), sunt așteptate abia în jurul anului 2040.
Mai mult, există o altă problemă critică. Orice aur produs prin această metodă ar fi inițial radioactiv. Acest lucru înseamnă că ar fi clasificat drept deșeu radioactiv și ar necesita protocoale complexe și costisitoare de gestionare și stocare pe termen lung, înainte de a putea fi prelucrat într-o formă sigură și utilizabilă.
Deși ideea de a transforma mercurul în aur într-un reactor de fuziune este o posibilitate științifică intrigantă, suntem încă foarte departe de a declanșa o nouă goană după aur în California. Deocamdată, visul alchimistului rămâne, pentru viitorul apropiat, doar o propunere atractivă pe hârtie.
